3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.

ÎNDOÍRE, îndoiri, s. f. Acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere. ♦ (Înv.) Îndoială (1). – V. îndoi.

ÎNDOÍRE, îndoiri, s. f. Acțiunea de a (se) îndoi; împăturire; încovoiere. ♦ (Înv.) Îndoială (1). – V. îndoi.

îndoi [At: COD. VOR. 97/7 / V: (înv; cscj) ~ia, ~duia / Pzi: ~esc, îndoi / E: în- + doi] 1 vt A dubla. 2 vt (Pex) A înmulți de un anumit număr de ori. 3 vt A împături în două o stofa, o hârtie, un material etc. Si: (reg) a îndoriga (1). 4 vt (Pex) A strânge ceva de mai multe ori punând marginile una peste alta. 5-6 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) încovoia. 7 vr (D. oameni) A se gârbovi. 8 vr A nu avea încredere în cineva sau în ceva. 9 vt (Pgn) A se dubla. 10-11 vtr (Pex) A (se) mări. 12 vt (Udp „cu”) A amesteca în părți egale un lichid cu altul Si: a subția. 13-14 vtr A (se) întări. 15 vr A fi nesigur de opiniile sale. 16 vr (Înv) A se teme. 17 vr (Înv) A se opune.

îndoire sf [At: DOSOFTEI, V. S. 125/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~ri / E: îndoi] 1 Dublare. 2 Înmulțire de un anumit număr de ori Si: îndoit1 (2). 3 Împăturire în două a unei stofe, a unei hârtii, a unui material etc. Si: îndoit1 (3). 4 (Pex) Strângere a unui material de mai multe ori, punând marginile una peste alta Si: îndoit1 (4). 5 Curbare a unui obiect Si: îndoit1 (5). 6 Gârbovire. 7 Lipsă de încredere în cineva sau în ceva Si: îndoit1 (7). 8 Amestecare în părți egale a unui lichid cu altul Si: îndoit1 (8). 9 Nesiguranță în opiniile sale Si: îndoit1 (9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 (Pex) Mărire. 14 Întărire. 15 (Înv) Opoziție.

ÎNDOÍ, (I) îndói, (II,III) îndoiesc, vb. IV. I. Tranz. 1. (Cu privire la materii textile, stofe, hîrtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a împături. Îndoaie scrisoarea.Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A încovoia, a înclina, a apleca. V. mlădia. Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ Refl. Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58. Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vînt. COȘBUC, P. I 121. Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130. ◊ Fig. Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ Refl. (Despre persoane, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «din») A se apleca, a se gîrbovi. Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69. Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, V. 51. Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24. ◊ Tranz. (Rar) Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113. II. Tranz. 1. A mări de două ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei forțe; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări. Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56. De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535. ◊ Refl. Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumătate) cu alt lichid, a adăuga încă pe atîta, a subția. A îndoit vinul cu apă. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a avea îndoială, a sta la îndoială, a nu-i veni să creadă, a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24. O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192. Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56. Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138.

ÎNDOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndoi (I). 1. Curbare locală a unui corp subțire, pentru a forma o muchie nouă, cu unghi mic; împăturire. 2. Încovoiere. V. mlădiere. Îndoirea unei țevi. Îndoirea unei table de zinc. 3. (Învechit) Îndoială. Această îndoire a lui Basta... era o prefacere. BĂLCESCU, O. I 310.

A ÎNDOÍ2 îndói tranz. 1) (obiecte maleabile sau mlădioase) A face să se îndoaie; a încovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vântul îndoaie copacii. 2) A strânge în două (sau în mai multe) părți, punându-le una peste alta; a împături. /în + doi

A SE ÎNDOÍ1 mă ~iésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi

A SE ÎNDOÍ2 mă îndói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. ~ de spate. /în + doi

A ÎNDOÍ1 ~iésc tranz. 1) A mări de două ori; a face să fie de două ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca în două (cu altceva). /în + doi

îndoì v. 1. a face de două ori mai mare: a îndoi veniturile; 2. a strânge înfășurând: a îndoi rufele; 3. a apleca, a încovoia: a îndoi o cracă; 4. fig. a sta la îndoeală, a nu fi sigur: de ce te îndoești?

îndóĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. doĭ. V. dez-doĭ.Eŭ îmdoĭ, tu îndoĭ, el îndoaĭe; să îndoaĭe). Fac curb, încovoĭ: a îndoi o vargă. Aplec punînd foaĭe peste foaĭe (fr. pler și corner): a îndoi o coală în patru, a îndoi o cartă de vizită. Amestec în jumătate: a îndoi vinu cu apă. Fac de doŭă orĭ maĭ mare (duplu): a îndoi veniturile. V. refl. Ramurile se îndoaĭe de vînt, hîrtia se îndoaĭe ușor. Fig. (numaĭ mă îndoĭesc). Staŭ la îndoĭală (în dubiŭ), nu-s sigur: mă îndoĭesc de adevăru vorbelor luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoí1 (a ~) (a împături, a încovoia) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 să îndoáie

!îndoí3 (a se ~) (a ezita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndoiéște, imperf. 3 sg. se îndoiá; conj. prez. 3 se îndoiáscă

!îndoí2 (a ~) (a dubla) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 îndoiáscă

îndoíre s. f., g.-d. art. îndoírii; pl. îndoíri

îndoí (a dubla, a avea îndoială) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiésc, imperf. 3 sg. îndoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndoiáscă

îndoí (a strânge în două, a încovoia) vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. îndói, 3 sg. și pl. îndoáie, imperf. 3 sg. îndoiá, perf. s. 1 sg. îndoíi

îndoíre s. f., g.-d. art. îndoírii, pl. îndoíri

îndoi («a avea îndoială») (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndoiesc, conj. îndoiască)

arată toate definițiile

Intrare: îndoi (dubla, ezita)
îndoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoire
  • ‑ndoire
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitu‑
  • îndoind
  • ‑ndoind
  • îndoindu‑
  • ‑ndoindu‑
singular plural
  • îndoiește
  • ‑ndoiește
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
(să)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoii
  • ‑ndoii
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (tu)
  • îndoiești
  • ‑ndoiești
(să)
  • îndoiești
  • ‑ndoiești
  • îndoiai
  • ‑ndoiai
  • îndoiși
  • ‑ndoiși
  • îndoiseși
  • ‑ndoiseși
a III-a (el, ea)
  • îndoiește
  • ‑ndoiește
(să)
  • îndoiască
  • ‑ndoiască
  • îndoia
  • ‑ndoia
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoise
  • ‑ndoise
plural I (noi)
  • îndoim
  • ‑ndoim
(să)
  • îndoim
  • ‑ndoim
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoirăm
  • ‑ndoirăm
  • îndoiserăm
  • ‑ndoiserăm
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (voi)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
(să)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiați
  • ‑ndoiați
  • îndoirăți
  • ‑ndoirăți
  • îndoiserăți
  • ‑ndoiserăți
  • îndoiseți
  • ‑ndoiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoiesc
  • ‑ndoiesc
(să)
  • îndoiască
  • ‑ndoiască
  • îndoiau
  • ‑ndoiau
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiseră
  • ‑ndoiseră
Intrare: îndoi (împături, curba)
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoire
  • ‑ndoire
  • îndoit
  • ‑ndoit
  • îndoitu‑
  • ‑ndoitu‑
  • îndoind
  • ‑ndoind
  • îndoindu‑
  • ‑ndoindu‑
singular plural
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoi
  • ‑ndoi
(să)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoii
  • ‑ndoii
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (tu)
  • îndoi
  • ‑ndoi
(să)
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiai
  • ‑ndoiai
  • îndoiși
  • ‑ndoiși
  • îndoiseși
  • ‑ndoiseși
a III-a (el, ea)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
(să)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoia
  • ‑ndoia
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoise
  • ‑ndoise
plural I (noi)
  • îndoim
  • ‑ndoim
(să)
  • îndoim
  • ‑ndoim
  • îndoiam
  • ‑ndoiam
  • îndoirăm
  • ‑ndoirăm
  • îndoiserăm
  • ‑ndoiserăm
  • îndoisem
  • ‑ndoisem
a II-a (voi)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
(să)
  • îndoiți
  • ‑ndoiți
  • îndoiați
  • ‑ndoiați
  • îndoirăți
  • ‑ndoirăți
  • îndoiserăți
  • ‑ndoiserăți
  • îndoiseți
  • ‑ndoiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
(să)
  • îndoaie
  • ‑ndoaie
  • îndoiau
  • ‑ndoiau
  • îndoi
  • ‑ndoi
  • îndoiseră
  • ‑ndoiseră
Intrare: îndoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoire
  • ‑ndoire
  • îndoirea
  • ‑ndoirea
plural
  • îndoiri
  • ‑ndoiri
  • îndoirile
  • ‑ndoirile
genitiv-dativ singular
  • îndoiri
  • ‑ndoiri
  • îndoirii
  • ‑ndoirii
plural
  • îndoiri
  • ‑ndoiri
  • îndoirilor
  • ‑ndoirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoi (dubla, ezita)

  • 1. tranzitiv A mări ceva de două ori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dubla
    • 1.1. prin extensiune A înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mări înmulți 3 exemple
      exemple
      • Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56.
        surse: DLRLC
      • De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: subția un exemplu
    exemple
    • A îndoit vinul cu apă.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24.
      surse: DLRLC
    • O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192.
      surse: DLRLC
    • Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56.
      surse: DLRLC
    • Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doi
    surse: DEX '98 DEX '09

îndoi (împături, curba) îndoire îndoit

  • 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împături 2 exemple
    exemple
    • Îndoaie scrisoarea.
      surse: DLRLC
    • Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca înclina încovoia antonime: dezdoi îndrepta 6 exemple
    exemple
    • Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58.
      surse: DLRLC
    • Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vînt. COȘBUC, P. I 121.
      surse: DLRLC
    • Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130.
      surse: DLRLC
    • figurat Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca gârbovi 4 exemple
      exemple
      • Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69.
        surse: DLRLC
      • Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, V. 51.
        surse: DLRLC
      • Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv rar Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + doi
    surse: DEX '98 DEX '09

îndoire

  • 1. Acțiunea de a (se) îndoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezdoire

etimologie:

  • vezi îndoi
    surse: DEX '98 DEX '09