6 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDO-: ~-EUROPEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține familiei de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte, dar reconstituită în esență. /<fr. indo-européen

ÍNDO-: ~-EUROPEÁN2 m. pl. Termen folosit pentru a denumi un grup de populații care trăiau prin mileniul 3 î.e.n. în regiunile Asiei Centrale. [Sil. -e-u-ro-pean] /<fr. indo-européen

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

INDO-EUROPENÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

indo-european, ~ă [At: DA ms / Pl: ~eni, ~ene / E: fr indo-européen] 1-2 sf, a (Șîs) Limbi ~ene Familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ istorice. 3 smp Denumire dată unui grup de populații care trăiau în mileniul III î. Hr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 4-5 a Care aparține (limbilor indo-europene (1) sau) indo-europenilor (3). 6-7 a Specific (limbilor indo-europene (1) sau) indo-europenilor (3). 8-9 a Care se referă (la limbile indo-europene (1) sau) la indo-europeni (3).

indo-fenol sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr indophénol] Materie colorantă albastră obținută prin acționarea unui fenat alcalin asupra unei amine. corectată

indo-iranian, ~ă [At: DEX / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr indo-iranien] 1-2 sf, a (Șîs) Limbi ~iene Grup de limbi ale familiei indo-europene, din care fac parte sanscrita (limba literară clasică a Indiei), limbile și dialectele indiene și cele iraniene. 3 smp Veche populație care trăia pe teritoriul care astăzi aparține Indiei și Iranului. 4-5 a Specific (indo-iranienilor sau) limbilor vorbite de aceștia. 6-7 a Referitor (la limbile indo-iraniene sau) la indo-iranieni. 8-9 a Aparținând grupului lingvistic (indo-iranian sau) populațiilor indo-iraniene.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.

INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.

INDO-EUROPEÁN, -Ă s.m. și f. Nume dat unui grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. // adj. Care aparține acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-européen].

INDO-EUROPEÁN, -Ă I. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. II. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau. (< fr. indo-européen)

INDO-IRANIÁN, -Ă adj. limbi ĕne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. (< fr. indo-iranien)

Indo-european a. care aparține Indiei și Europei: se zice de grupul de limbi numite și arice: sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germana, slava.

*indo-eŭropeán, -ă s., pl. enĭ, ene, indo-eŭropeŭ, -éĭe s., pl. eĭ, eĭe și indo-germán, -ă s. Om din familia indoeŭripeĭe, Ar (Aryas). Adj. Popoarele indo-eŭropeĭe (V. europeŭ). – Aceste popoare se numesc indo-eŭropeĭe fiind-că se întind din India pînă la extremitatea Eŭropeĭ. Germaniĭ le numesc indo-germane. Ele sînt: Indieniĭ (Hindu), Iranieniĭ (Perșiĭ), Armeniĭ, Greciĭ, Albanejiĭ, Italiĭ (Latiniĭ), Celțiĭ, Germaniĭ (Germanĭ, Anglo-Saxonĭ și Scandinavĭ), Litvaniĭ și Slaviĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

índo-europeán (-e-u-, -pean) adj. m., pl. índo-européni; f. índo-europeánă, pl. índo-européne

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

*índo-europenístică (-e-u-) s. f., g.-d. art. índo-europenísticii

índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne

indo-europeán adj. m., s. m. european

arată toate definițiile

Intrare: indo
indo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: indo-european (adj.)
indo-european1 (adj.) adjectiv
  • silabație: in-do-e-u-ro-pean info
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanul
  • indo-europea
  • indo-europeana
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenii
  • indo-europene
  • indo-europenele
genitiv-dativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanului
  • indo-europene
  • indo-europenei
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenilor
  • indo-europene
  • indo-europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-european (s.m.)
indo-european2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: in-do-e-u-ro-pean info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanul
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenii
genitiv-dativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanului
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenilor
vocativ singular
  • indo-europeanule
plural
  • indo-europenilor
Intrare: indo-europeană
  • silabație: in-do-e-u-ro-pea-nă info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-europea
  • indo-europeana
plural
  • indo-europene
  • indo-europenele
genitiv-dativ singular
  • indo-europene
  • indo-europenei
plural
  • indo-europene
  • indo-europenelor
vocativ singular
  • indo-europea
plural
  • indo-europenelor
Intrare: indo-europenistică
indo-europenistică substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: -e-u- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-europenistică
  • indo-europenistica
plural
genitiv-dativ singular
  • indo-europenistici
  • indo-europenisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: indo-iranian
indo-iranian adjectiv
  • silabație: -ni-an info
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
plural
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
genitiv-dativ singular
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
plural
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
vocativ singular
plural

indo-european (adj.)

  • 1. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (în) sintagmă (și) substantivat feminin (numai) singular Limbi indo-europene = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice; este considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

indo-european, -ă (persoană) indo-europeană

  • 1. (la) plural masculin Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestui grup.
      surse: DEX '09

etimologie:

indo-europenistică

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene.
    surse: DEX '09

etimologie:

indo-iranian

  • 1. (în) sintagmă Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: