13 definiții pentru indivizibilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVIZIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi indivizibil; însușire a unui lucru de a fi indivizibil; nedivizibilitate. – Din fr. indivisibilité.

INDIVIZIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi indivizibil; însușire a unui lucru de a fi indivizibil; nedivizibilitate. – Din fr. indivisibilité.

indivizibilitate sf [At: MAIORESCU, D. IV, 83 / Pl: ~tăți / E: fr indivizibilité] 1 Caracter a ceea ce nu se poate împărți Si: nedivizibilitate.

INDIVIZIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi indivizibil; caracterul unui lucru indivizibil.

INDIVIZIBILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este indivizibil. [Cf. fr. indivisibilité].

INDIVIZIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situație în care, la săvârșirea unei infracțiuni, participă mai multe persoane, ori două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act. (< fr. indivizibilité)

INDIVIZIBILITÁTE f. Caracter indivizibil; imposibilitate de a fi divizat. /<fr. indivisibilité

indivizibilitate f. caracterul celui indivizibil.

*indivizibilitáte f. (d. indivizibil). Calitatea de a fi indivizibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indivizibilitáte s. f., g.-d. art. indivizibilitắții

indivizibilitáte s. f., g.-d. art. indivizibilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIVIZIBILITÁTE s. v. unitate.

Indivizibilitate ≠ divizibilitate

Intrare: indivizibilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indivizibilitate
  • indivizibilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • indivizibilități
  • indivizibilității
plural
vocativ singular
plural

indivizibilitate

  • 1. Faptul de a fi indivizibil; însușire a unui lucru de a fi indivizibil; nedivizibilitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: unitate antonime: divizibilitate
  • 2. științe juridice Situație în care, la săvârșirea unei infracțiuni, participă mai multe persoane, ori două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act.
    surse: MDN '00

etimologie: