individualizat, ~ă a [At: DA / P: ~du-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: individualiza] 1 (D. indivizi) Scos în evidență prin trăsături specifice. 2 Considerat în mod individual, pentru a-l face să se deosebească de ceilalți. 3 Separat. 4 Conturat prin trăsături specifice.

INDIVIDUALIZAT, -Ă, individualizați, -te, adj. Care are sau a obținut o individualitate; conturat, delimitat, separat prin particularități specifice. Un fapt istoric individualizat. – Pronunțat: -du-a-.

individualiza vt [At: HASDEU, I. C. 66 / P: ~du-a~ / Pzi: ~zez / E: fr individualiser] 1 A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. 2 A considera pe cineva sau ceva în mod individual. 3 A da cuiva un caracter propriu, facându-l să se deosebească de ceilalți. 4 A determina un lucru prin caracterele sale individuale.

INDIVIDUALIZA, individualizez, vb. I. Tranz. (Mai ales în legătură cu creația artistică) A scoate în evidență individualitatea sau particularitatea unui personaj, p. ext. a unui fapt, a unei situații etc., a reliefa ceea ce este caracteristic, specific, particular unui personaj etc. Cațavencu nu-i schematic, tocmai pentru că e perfect individualizat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/3. Rebreanu știe să individualizeze puternic situațiile și personajele. V. ROM. noiembrie 1953, 286. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALIZA vb. I. tr. A scoate în evidență un individ, un fapt etc., punînd în lumină particularitățile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].

INDIVIDUALIZA vb. tr. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice. (< fr. individualiser)

A INDIVIDUALIZA ~ez tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser

individualizà v. a considera ceva individual, izolat.

*individualizéz v. tr. (fr. -alizer). Consider, prezent ceva individual, izolat. V. refl. Mă izolez de colectivitate, ajung însemnat (pin merite, inteligență): această invențiune l-a individualizat. V. generalizez.

individualiza (a ~) (desp. -du-a-) vb., ind. prez. 1 sg. individualizez, 3 individualizează; conj. prez. 1 sg. să individualizez, 3 să individualizeze

individualiza (a ~) (-du-a-) vb., ind. prez. 3 individualizează

individualiza vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualizez, 3 sg. și pl. individualizează

Individualizat ≠ generalizat

INDIVIDUALIZA vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)

INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (Își ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)