2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVIDUALIZÁT, -Ă, individualizați, -te, adj. Care este conturat prin trăsături specifice. [Pr.: -du-a-] – V. individualiza. Cf. fr. individualisé.

INDIVIDUALIZÁT, -Ă, individualizați, -te, adj. Care este conturat prin trăsături specifice. [Pr.: -du-a-] – V. individualiza. Cf. fr. individualisé.

individualizat, ~ă a [At: DA / P: ~du-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: individualiza] 1 (D. indivizi) Scos în evidență prin trăsături specifice. 2 Considerat în mod individual, pentru a-l face să se deosebească de ceilalți. 3 Separat. 4 Conturat prin trăsături specifice.

INDIVIDUALIZÁT, -Ă, individualizați, -te, adj. Care are sau a obținut o individualitate; conturat, delimitat, separat prin particularități specifice. Un fapt istoric individualizat. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.

INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.

individualiza vt [At: HASDEU, I. C. 66 / P: ~du-a~ / Pzi: ~zez / E: fr individualiser] 1 A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. 2 A considera pe cineva sau ceva în mod individual. 3 A da cuiva un caracter propriu, facându-l să se deosebească de ceilalți. 4 A determina un lucru prin caracterele sale individuale.

INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. (Mai ales în legătură cu creația artistică) A scoate în evidență individualitatea sau particularitatea unui personaj, p. ext. a unui fapt, a unei situații etc., a reliefa ceea ce este caracteristic, specific, particular unui personaj etc. Cațavencu nu-i schematic, tocmai pentru că e perfect individualizat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/3. Rebreanu știe să individualizeze puternic situațiile și personajele. V. ROM. noiembrie 1953, 286. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență un individ, un fapt etc., punând în lumină particularitățile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].

INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice. (< fr. individualiser)

A INDIVIDUALIZÁ ~éz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser

individualizà v. a considera ceva individual, izolat.

*individualizéz v. tr. (fr. -alizer). Consider, prezent ceva individual, izolat. V. refl. Mă izolez de colectivitate, ajung însemnat (pin merite, inteligență): această invențiune l-a individualizat. V. generalizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

individualizá (a ~) (-du-a-) vb., ind. prez. 3 individualizeáză

individualizá vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualizéz, 3 sg. și pl. individualizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)

INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (Își ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)

Intrare: individualizat
individualizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • individualizat
  • individualizatul
  • individualizatu‑
  • individualiza
  • individualizata
plural
  • individualizați
  • individualizații
  • individualizate
  • individualizatele
genitiv-dativ singular
  • individualizat
  • individualizatului
  • individualizate
  • individualizatei
plural
  • individualizați
  • individualizaților
  • individualizate
  • individualizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: individualiza
  • silabație: -du-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • individualiza
  • individualizare
  • individualizat
  • individualizatu‑
  • individualizând
  • individualizându‑
singular plural
  • individualizea
  • individualizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • individualizez
(să)
  • individualizez
  • individualizam
  • individualizai
  • individualizasem
a II-a (tu)
  • individualizezi
(să)
  • individualizezi
  • individualizai
  • individualizași
  • individualizaseși
a III-a (el, ea)
  • individualizea
(să)
  • individualizeze
  • individualiza
  • individualiză
  • individualizase
plural I (noi)
  • individualizăm
(să)
  • individualizăm
  • individualizam
  • individualizarăm
  • individualizaserăm
  • individualizasem
a II-a (voi)
  • individualizați
(să)
  • individualizați
  • individualizați
  • individualizarăți
  • individualizaserăți
  • individualizaseți
a III-a (ei, ele)
  • individualizea
(să)
  • individualizeze
  • individualizau
  • individualiza
  • individualizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

individualizat

etimologie:

individualiza

  • 1. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc.
    exemple
    • Cațavencu nu-i schematic, tocmai pentru că e perfect individualizat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/3.
      surse: DLRLC
    • Rebreanu știe să individualizeze puternic situațiile și personajele. V. ROM. noiembrie 1953, 286.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A determina un lucru prin caracterele sale individuale.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: