2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.

individualist, ~ă [At: DA ms / P: ~du-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr individualiste] 1-2 smf, a (Persoană) care se izolează de interesele sau de preocupările colective. 3-4 smf, a (Adept) al individualismului (1). 5-6 (Pex) smf, a Egoist. 7 a Specific individualismului (1). 8 a Care se referă la individualism (1). 9 a Care aparține individualismului (1).

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -ste, adj. Care dă dovadă de individualism, care manifestă indiferență față de interesele colective. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALÍST, -Ă adj. Referitor la individualism, propriu individualismului. // s.m. și f. Adept al individualismului, cel care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualiste].

INDIVIDUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al individualismului. ◊ (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. (< fr. individualiste)

INDIVIDUALÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival 1) Care manifestă individualism; care caută să-și satisfacă doar interesele personale; preocupat de obținerea unui avantaj personal; interesat. 2) Care împărtășește individualismul. /<fr. individualiste

*individualíst, -ă s. și adj. Adept al individualizmuluĭ: teoriĭ individualiste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

individualíst (-du-a-) adj. m., s. m., pl. individualíști; adj. f., s. f. individualístă, pl. individualíste

individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-), pl. individualíști; f. sg. individualístă, pl. individualíste

Intrare: individualistă
  • silabație: -du-a- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • individualistă
  • individualista
plural
  • individualiste
  • individualistele
genitiv-dativ singular
  • individualiste
  • individualistei
plural
  • individualiste
  • individualistelor
vocativ singular
  • individualistă
  • individualisto
plural
  • individualistelor
Intrare: individualist (adj.)
individualist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -du-a-list info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • individualist
  • individualistul
  • individualistu‑
  • individualistă
  • individualista
plural
  • individualiști
  • individualiștii
  • individualiste
  • individualistele
genitiv-dativ singular
  • individualist
  • individualistului
  • individualiste
  • individualistei
plural
  • individualiști
  • individualiștilor
  • individualiste
  • individualistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

individualist (adj.)

  • 1. Care se izolează de interesele, de preocupările colective; al individualismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care se referă la individualism, care aparține individualismului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

individualist, -ă (persoană) individualistă

  • 1. Persoană care se izolează de interesele, de preocupările colective; adept al individualismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: