11 definiții pentru individă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s. m. și f. 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din fr. individu, lat. individuum.

INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s. m. și f. 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe. – Din fr. individu, lat. individuum.

INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s. m. și f. 1. Persoană (privită ca o unitate distinctă de alte persoane); ins. Fericirea individului nu se poate înfăptui fără fericirea generală a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Astăzi nobleța are ca argument calitățile intelectuale și sufletești ale individului. SADOVEANU, C. 34. ♦ (Peiorativ) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. Mă faci să vorbesc singură cu toți indivizii... C. PETRESCU, C. V. 116. Atîți oameni onorabili au fost înșelați cu nerușinare de acest individ suspect. BART, E. 286. 2. Fiecare ființă vie (privită ca o unitate distinctă a speței din care face parte); exemplar dintr-o categorie de ființe, purtător al însușirilor acelei categorii.

INDIVÍD, -Ă s.m. și f. 1. Persoană considerată ca unitate distinctă față de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreț. 2. Ființă vie considerată ca unitate deosebită a speței căreia îi aparține. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].

INDIVÍD, -Ă s. m. f. 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. ◊ (peior.) om necunoscut, suspect. 2. ființă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparține. 3. (mat.) unitate statistică. (< fr. individu, lat. individuus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indivídă s. f., g.-d. art. indivídei; pl. indivíde

indivídă s. f., g.-d. art. indivídei; pl. indivíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIVÍDĂ s. (fam.) tipă, tipesă.

INDIVÍD s. 1. v. persoană. 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistică.

INDIVID s. 1. chip, față, figură, ins, om, persoană, (pop.) creștin, suflet, (Ban. și Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am întîlnit acolo mulți ~ cunoscuți.) 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Cîte 5 lei de ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.

Intrare: individă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indivi
  • individa
plural
  • individe
  • individele
genitiv-dativ singular
  • individe
  • individei
plural
  • individe
  • individelor
vocativ singular
  • indivi
  • individo
plural
  • individelor

individ, -ă individă

  • 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cetățean, -ă ins attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fericirea individului nu se poate înfăptui fără fericirea generală a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1.
      surse: DLRLC
    • Astăzi nobleța are ca argument calitățile intelectuale și sufletești ale individului. SADOVEANU, C. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă faci să vorbesc singură cu toți indivizii... C. PETRESCU, C. V. 116.
        surse: DLRLC
      • Atîți oameni onorabili au fost înșelați cu nerușinare de acest individ suspect. BART, E. 286.
        surse: DLRLC
  • 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speciei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exemplar (s.n.)
  • 3. matematică Unitate statistică.
    surse: MDN '00

etimologie: