O definiție pentru inditon
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
indit, indite s. n. Pânză albă de in cu care se acoperă pristolul (masa din altar). Este legată de jur împrejur cu un șnur, apărând astfel în fiecare colț semnul crucii. [Var.: indition s. n.] – Din gr. indition.
Intrare: inditon
inditon substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)