INDIGENIZARE s. f. 1. introducere legală într-o țară a unei mărfi străine. 2. producere în țară a unor echipamente, bunuri, până atunci importate. (după fr. indigénisation)

indigenizare s. f. **1. (ec.) Legalizarea introducerii într-o țară a unei mărfi străine ◊ „[...] o chitanță de indigenizare vamală care se obține de la punctul de trecere a frontierei sau de la Biroul special [...]” Tin.lib. 18 II 91 p. 1. **2. Producere în țară a unor echipamente până atunci importate ◊ „[...] lucrările la respectivele microlaminoare au constat în indigenizarea unor echipamente. Întregul nostru colectiv se mândrește cu cele 9 invenții brevetate.” Înainte 23 II 88 p. 4 (din indigen; cf. fr. indigénisation; MNC 1978; D. Urițescu CV 7576)