3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

indigen, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ean, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr indigène, lat indigens] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară Si: autohton, băștinaș, (pop) pământean. 3 a (D. plante) Care crește într-o anumită țară. 4 a (D. animale) Care trăiește în acea țară. 5 a (D. mărfuri) Care se produce în propria țară.

indigena vt [At: IORDAN, L. R. A. 237 / Pzi: ~nez / E: indigen] (Înv) 1 A naturaliza. 2 A încheia formele legale pentru ca o marfă străină să poată circula într-o anumită țară.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].

INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus

indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne

indigená (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigeneáză

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne

indigená vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. și pl. indigeneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.

INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.

INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

arată toate definițiile

Intrare: indigenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indige
  • indigena
plural
  • indigene
  • indigenele
genitiv-dativ singular
  • indigene
  • indigenei
plural
  • indigene
  • indigenelor
vocativ singular
  • indige
  • indigeno
plural
  • indigenelor
Intrare: indigen (adj.)
indigen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigen
  • indigenul
  • indigenu‑
  • indige
  • indigena
plural
  • indigeni
  • indigenii
  • indigene
  • indigenele
genitiv-dativ singular
  • indigen
  • indigenului
  • indigene
  • indigenei
plural
  • indigeni
  • indigenilor
  • indigene
  • indigenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indigena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indigena
  • indigenare
  • indigenat
  • indigenatu‑
  • indigenând
  • indigenându‑
singular plural
  • indigenea
  • indigenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indigenez
(să)
  • indigenez
  • indigenam
  • indigenai
  • indigenasem
a II-a (tu)
  • indigenezi
(să)
  • indigenezi
  • indigenai
  • indigenași
  • indigenaseși
a III-a (el, ea)
  • indigenea
(să)
  • indigeneze
  • indigena
  • indigenă
  • indigenase
plural I (noi)
  • indigenăm
(să)
  • indigenăm
  • indigenam
  • indigenarăm
  • indigenaserăm
  • indigenasem
a II-a (voi)
  • indigenați
(să)
  • indigenați
  • indigenați
  • indigenarăți
  • indigenaserăți
  • indigenaseți
a III-a (ei, ele)
  • indigenea
(să)
  • indigeneze
  • indigenau
  • indigena
  • indigenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indigena

etimologie:

  • indigen
    surse: DEX '98 DEX '09

indigen (adj.)

etimologie:

indigen, -ă (persoană) indigenă indigean indigene

etimologie: