3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.

indicator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 501/2 / V: (înv) ~căt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr indicateur] 1 a Care face cunoscut. 2 sn Obiect folosit pentru a face cunoscut. 3 sn Text tipărit care folosește ca îndrumător într-un anumit domeniu. 4 sn Aparat, instrument sau dispozitiv folosit la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. 5 sm Semn de indicare a direcției sau a distanței pe un drum. 6 sn (Îs) ~ de pantă Înclinometru. 7 sn (Îs) ~ de acord Ochi magic. 8 sn Expresie numerică pentru caracterizarea cantitativă a unui fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 9 sn Substanță folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al altei substanțe sau a sfârșitului unei reacții chimice. 10 sf (Mat) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.

indicător, ~oare a, sn vz indicator

INDICATÓR2, -OÁRE, indicatori, -oare, adj. Care indică, arată, face cunoscut. Tabele indicatoare.

INDICATÓR1, (1) indicatoare, s. n., (2) indicatori, s. m. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. Ar trebui să trecem pe la cabina de comandă să verificăm indicatoarele. SEBASTIAN, T. 94. ♦ Obiect (jalon, săgeată etc.) care servește pentru a indica direcția, etapele, distanța unui drum. Indicator de drum. Indicator kilometric. ♦ Text tipărit, carte sau broșură (cu planșe, tabele etc.) care servește ca îndrumător. Indicator de prețuri. Indicator al străzilor din Capitală. 2. Substanță cu ajutorul căreia se determină sfîrșitul unei reacții chimice sau se stabilește dacă o substanță are un caracter acid sau bazic.

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur].

INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur)

INDICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care indică; care furnizează o indicație. /<fr. indicateur

INDICATÓR2 ~oáre n. 1) Semn (săgeată, tăbliță etc.) care indică direcția sau distanța. ~ rutier. ~ kilometric. 2) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indice; arătător. 3) Lucrare tipărită care furnizează informații privitoare la un anumit domeniu. ~ bibliografic. ~ de prețuri. /<fr. indicateur

indicator m. cel ce indică. ║ n. 1. cărticică de informațiuni: indicatorul căilor ferate; 2. aparat ce servă a indica munca efectuată sau starea de tensiune a aburilor.

*indicatór, -oáre adj. Care indică. S. n., pl. oare. Carte de informațiunĭ: indicatoru căilor ferate. Aparat care indică munca desfășurată saŭ tensiunea aburuluĭ. Degetu arătător, indexu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indicatór1 adj. m., pl. indicatóri; f. sg. și pl. indicatoáre

indicatór3 (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre

indicatór adj. m., pl. indicatóri; f. sg. și pl. indicatoáre

indicatór (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (~ de circulație.)

INDICATOR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stîlp de piatră.) 4. s. semnal. (~ de circulație.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDICATOR DE DRUM instrument care înfățișează situația din punct de vedere al navigației, furnizând date legate de: drumul magnetic sau relevmenatl, capul magnetic obligat, capul magnetic real urmat, abaterea laterală față de un relevment sau un fascicol de direcție, indicații de pantă, indicații de sens „spre” și „de la” un radiofar, indicații de distanță.

INDICATOR DE GLISADĂ clinometru lateral.

INDICATOR DE PANTĂ instrument care indică înclinarea unei aeronave față de un plan orizontal. Indicatoarele de pantă pot fi cu pendul sau cu lichid. Se utilizează indicatorul de pantă longitudinală, care indică unghiul de urcare sau de coborâre a aeronavei, și transversală, care indică înclinarea laterală a avionului. Sin. clinometru sau înclinometru.

arată toate definițiile

Intrare: indicatoare
indicatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicatoare
  • indicatoarea
plural
  • indicatoare
  • indicatoarele
genitiv-dativ singular
  • indicatoare
  • indicatoarei
plural
  • indicatoare
  • indicatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: indicator (adj.)
indicator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicator
  • indicatorul
  • indicatoru‑
  • indicatoare
  • indicatoarea
plural
  • indicatori
  • indicatorii
  • indicatoare
  • indicatoarele
genitiv-dativ singular
  • indicator
  • indicatorului
  • indicatoare
  • indicatoarei
plural
  • indicatori
  • indicatorilor
  • indicatoare
  • indicatoarelor
vocativ singular
plural
indicător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: indicator (s.n.)
indicator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicator
  • indicatorul
  • indicatoru‑
plural
  • indicatoare
  • indicatoarele
genitiv-dativ singular
  • indicator
  • indicatorului
plural
  • indicatoare
  • indicatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indicatoare

  • 1. matematică Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.
    surse: DN

etimologie:

indicator (adj.) indicător

  • 1. Care indică, care face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Tabele indicatoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

indicator (s.n.)

  • 1. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ar trebui să trecem pe la cabina de comandă să verificăm indicatoarele. SEBASTIAN, T. 94.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile.
    • 1.1. Indicator de pantă = inclinometru
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Indicator de acord = ochi magic.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Indicator de drum. Indicator kilometric.
      surse: DLRLC
  • 3. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Indicator de prețuri. Indicator al străzilor din Capitală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: