O definiție pentru indent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indént s. n.

Intrare: indent
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indent
  • indentul
  • indentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • indent
  • indentului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)