indecent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~nți, ~e / E: fr indecent, it indecente, lat indecens, -ntis] 1-2 Care (încalcă sau) contrazice legile decenței Si: impudic, necuviincios, nerușinat.

indecență a [At: DA / Pl: ~țe / E: lat indecentia, fr indecence, it indecenza] 1 Lipsă de decență Si: necuviință, nerușinare. 2-3 Vorbă sau faptă indecentă (1-2).

INDECENT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios.

INDECENȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, necuviință, nerușinare; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă.

INDECENT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].

INDECENȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].

INDECENT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)

INDECENȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)

INDECENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este decent; lipsit de decență; impudic; nerușinat. /<fr. indécent

INDECENȚĂ ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia

indecent a. necuviincios.

indecență f. necuviință.

*indecént, -ă adj. (lat. indecens, -éntis). Care nu e decent, necuviincĭos. Adv. În mod indecent.

*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă.

indecent adj. m., pl. indecenți; f. indecentă, pl. indecente

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; (fapte) pl. indecențe

indecent adj. m., pl. indecenți; f. indecentă, pl. indecente

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; (fapte) pl. indecențe

indecent adj. m., pl. indecenți f. sg. indecentă, pl. indecente

indecență s. f., g.-d. art. indecenței; pl. indecențe

INDECENT adj. v. obscen.

INDECENȚĂ s. v. obscenitate.

INDECENT adj. deșănțat, imoral, impudic, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slîobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

INDECENȚĂ s. imoralitate, impudoare, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Indecent ≠ cuviincios, decent, politicos

Indecență ≠ decență