13 definiții pentru indecență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.

indecență a [At: DA / Pl: ~țe / E: lat indecentia, fr indecence, it indecenza] 1 Lipsă de decență Si: necuviință, nerușinare. 2-3 Vorbă sau faptă indecentă (1-2).

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, necuviință, nerușinare; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă.

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].

INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)

INDECÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia

*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; (fapte) pl. indecénțe

indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; pl. indecénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDECÉNȚĂ s. v. obscenitate.

INDECENȚĂ s. imoralitate, impudoare, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Indecență ≠ decență

Intrare: indecență
indecență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indecență
  • indecența
plural
  • indecențe
  • indecențele
genitiv-dativ singular
  • indecențe
  • indecenței
plural
  • indecențe
  • indecențelor
vocativ singular
plural

indecență

etimologie: