incurs, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~rși, ~e / E: incurge] (Înv; d. bani sau acte) Intrat.

incúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. in-cúrrere și acomodat după a curge. V. con-curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc.

încúr, a -á v. tr. (d. cur, curs, a cúre și infl. de cur, a curá). Munt. Olt. Pun să alerge, să se întreacă alergînd: îșĭ încuraŭ caiĭ pe cîmp. (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 44). V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere fugind. – Vechĭ a încúre (scris încurărea = alergarea), part. (de sigur) încurs.