opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCULT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.

INCULT, -Ă, inculți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o lipsă de cultură elementară, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.

incult, ~ă [At: EMINESCU, P. 296 / Pl: ~lți, ~e / E: fr inculte, lat incultus] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de cultură Si: necultivat. 3-4 smf, a (Prc) Agramat (1-2). 5 a (D. stil, formă etc.) Neîngrijit.

INCULT, -Ă, inculți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu are cultură suficientă, lipsit de cultură. Om incult. ◊ Fig. Un vers încerc cu pana mea incultă. EMINESCU, O. IV 333.

INCULT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].

INCULT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultură elementară. (< fr. inculte, lat. incultus)

INCULT ~tă (~ți, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus

incult a. necultivat: teren incult; fig. spirit incult.

*incúlt, -ă adj. (lat. in-cultus. V. cult, cultiv). Necultivat, neîngrijit, lăsat în părăsire: pămînt incult, barbă incultă. Fig. Ignorant, neștiutor: om, popor incult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incult adj. m., s. m., pl. inculți; adj. f., s. f. incultă, pl. inculte

incult adj. m., s. m., pl. inculți; adj. f., s. f. incultă, pl. inculte

incult adj. m., s. m., pl. inculți; f. sg. incultă, pl. inculte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat. (Persoană ~.)

INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu, (livr.) agramat, ignar, (înv.) gros, neabețedat.

Incult ≠ cult, învățat

Intrare: incult (adj.)
incult1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incult
  • incultul
  • incultu‑
  • incultă
  • inculta
plural
  • inculți
  • inculții
  • inculte
  • incultele
genitiv-dativ singular
  • incult
  • incultului
  • inculte
  • incultei
plural
  • inculți
  • inculților
  • inculte
  • incultelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: incult (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incult
  • incultul
  • incultu‑
plural
  • inculți
  • inculții
genitiv-dativ singular
  • incult
  • incultului
plural
  • inculți
  • inculților
vocativ singular
  • incultule
  • inculte
plural
  • inculților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incult, inculțisubstantiv masculin
incultă, incultesubstantiv feminin
incult, incultăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.