2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inculcat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: inculca] Care s-a întipărit în mintea sau în conștiința cuiva.

INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

inculca vt [At: ODOBESCU, S. II, 70 / V: în~ / Pzi: inculc / E: fr inculquer, lat inculcare] (Liv) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o normă de purtare, o concepție etc.

INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.

INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livresc, cu privire la o regulă de conduită, un principiu, o idee etc.) A întipări în mintea cuiva prin repetare. Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70.

INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].

INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)

A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare

inculcà v. a grava în spirit, a băga în cap prin dese repețiri.

*incúlc, a v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, în, și calcare, a călca). Întipăresc ceva în mintea cuĭva repetîndu-ĭ des: a inculca patriotizmu în mintea copiluluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inculcá (a ~) vb., ind. prez. 3 incúlcă

inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă

Intrare: inculcat
inculcat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inculcat
  • inculcatul
  • inculcatu‑
  • inculca
  • inculcata
plural
  • inculcați
  • inculcații
  • inculcate
  • inculcatele
genitiv-dativ singular
  • inculcat
  • inculcatului
  • inculcate
  • inculcatei
plural
  • inculcați
  • inculcaților
  • inculcate
  • inculcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: inculca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inculca
  • inculcare
  • inculcat
  • inculcatu‑
  • inculcând
  • inculcându‑
singular plural
  • inculcă
  • inculcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inculc
(să)
  • inculc
  • inculcam
  • inculcai
  • inculcasem
a II-a (tu)
  • inculci
(să)
  • inculci
  • inculcai
  • inculcași
  • inculcaseși
a III-a (el, ea)
  • inculcă
(să)
  • inculce
  • inculca
  • inculcă
  • inculcase
plural I (noi)
  • inculcăm
(să)
  • inculcăm
  • inculcam
  • inculcarăm
  • inculcaserăm
  • inculcasem
a II-a (voi)
  • inculcați
(să)
  • inculcați
  • inculcați
  • inculcarăți
  • inculcaserăți
  • inculcaseți
a III-a (ei, ele)
  • inculcă
(să)
  • inculce
  • inculcau
  • inculca
  • inculcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inculca

  • 1. livresc A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Asemenea școale, într-un curs de patru, mult cinci ani, ar inculca elevilor principii solide. ODOBESCU, S. II 70.
      surse: DLRLC

etimologie: