11 definiții pentru incredulitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCREDULITÁTE s. f. Însușirea de a nu fi credul; lipsă de încredere; neîncredere. – Din fr. incrédulité.

incredulitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: fr incrédulité] 1 (Rar) Lipsă de încredere. 2-3 Neîncredere (în ceea ce i se spune sau) într-o persoană. 4 Scepticism. 5 (Rar) Ateism.

INCREDULITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a nu fi credul; lipsă de încredere; neîncredere. – Din fr. incrédulité.

INCREDULITÁTE s.f. Firea, starea omului care nu crede cu ușurință; lipsă de încredere; neîncredere. [Cf. fr. incrédulité].

INCREDULITÁTE s. f. firea, starea omului care nu crede cu ușurință. (< fr. incrédulité)

incredulitate f. 1. repugnanță de a crede; 2. lipsă de credință religioasă.

*incredulitáte f. (lat. in-credúlitas, -átis). Proprietatea de a fi incredul. Rar. Infidelitate, necredință în Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incredulitáte s. f., g.-d. art. incredulitắții

incredulitáte s. f., g.-d. art. incredulității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCREDULITÁTE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.

incredulitate s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. SUSPICIUNE.

Intrare: incredulitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incredulitate
  • incredulitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • incredulități
  • incredulității
plural
vocativ singular
plural

incredulitate

etimologie: