opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

INCOMUNICABIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. – Din fr. incommunicable.

INCOMUNICABIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. – Din fr. incommunicable.

incomunicabil, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr incommunicable] 1-2 a, av (Într-un mod) care nu trebuie să fie comunicat Si: intransmisibil (2-3). 3 a Care nu poate fi comunicat Si: intransmisibil (4).

INCOMUNICABIL, -Ă adj. Care nu poate fi comunicat. [Cf. fr. incommunicable].

INCOMUNICABIL, -Ă I. adj. 1. care nu poate fi comunicat, exprimat. 2. inexprimabil. II. s. n. ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. (< fr. incommunicable)

*incomunicábil, -ă adj. (lat. in-communicabilis). Care nu se poate comunica, care nu se poate da altuĭa: virtutea e incomunicabilă.

Ortografice DOOM

incomunicabil adj. m., pl. incomunicabili; f. incomunicabilă, pl. incomunicabile

*incomunicabil adj. m., pl. incomunicabili; f. incomunicabilă, pl. incomunicabile

incomunicabil adj. m., pl. incomunicabili; f. sg. incomunicabilă, pl. incomunicabile

Sinonime

INCOMUNICABIL adj. v. inexprimabil.

Intrare: incomunicabil (adj.)
incomunicabil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomunicabil
  • incomunicabilul
  • incomunicabilu‑
  • incomunicabilă
  • incomunicabila
plural
  • incomunicabili
  • incomunicabilii
  • incomunicabile
  • incomunicabilele
genitiv-dativ singular
  • incomunicabil
  • incomunicabilului
  • incomunicabile
  • incomunicabilei
plural
  • incomunicabili
  • incomunicabililor
  • incomunicabile
  • incomunicabilelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: incomunicabil (s.n.)
incomunicabil2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomunicabil
  • incomunicabilul
  • incomunicabilu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • incomunicabil
  • incomunicabilului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incomunicabil, incomunicabilăadjectiv

etimologie:

incomunicabilsubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.