2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCINTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții. 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. 3. (În sintagma) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din fr. enceinte.

INCINTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții. 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. 3. (În sintagma) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din fr. enceinte.

incintă sf [At: CARAGIALE, O. VII, 296 / Pl: ~te / E: fr enceinte] 1 Spațiu mare închis în interiorul unei construcții. 2 Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. 3 (Îs) ~ acustică Casetă de lemn, plastic etc. de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora Si: boxă.

încinta vtr [At: (a. 1807) BV II, 496 / Pzi: încint / E: cf încinge1] (Înv) 1-2 A (se) încinge (1-2). 3-4 (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5-8 A (se) încinge (5-8). 9-10 (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11-12 A (se) încinge (11-12).

INCINTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu închis al unei construcții, destinat unor adunări. V. sală. A plecat din incintă și s-a dus la bufet. PAS, Z. IV 191. Trecuse de cinci și jos în incintă numai cîțiva deputați obscuri și plictisiți căscau. REBREANU, R. II 33. Știu cît de respectuos trebuie să mă port în această incintă. CARAGIALE, O. VII 296. ◊ Fig. Imensul cîntec al Oltului răsună în incinta preistorică a munților vulcanici. BOGZA, C. O. 165. ♦ Publicul dintr-o astfel de sală. Te pomenești că face o declarație, gîndea întreaga incintă. PAS, Z. II 211. Incinta începea să se învioreze. REBREANU, R. II 35. ♦ (Tehn.) Spațiu închis din toate părțile. 2. Linie cu lucrări de apărare care înconjură un obiectiv militar.

INCINTĂ s.f. 1. Spațiu închis; sală mare de ședințe. ♦ Limitele unui spațiu determinat. 2. Linie de apărare care înconjură un obiectiv militar etc. [Cf. fr. enceinte].

INCINTĂ s. f. 1. spațiu închis din toate părțile (în interiorul unei construcții). ◊ limitele unui spațiu determinat. ♦ ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă (4). 2. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraș, o cetate etc. (< fr. enceinte)

INCINTĂ ~e f. 1) Spațiu închis în interiorul unei construcții. 2) Suprafață de teren înconjurată de construcții. /<fr. enceinte

incintă f. spațiu îngrădit, sală: incinta tribunalului, Senatului (=fr. enceinte).

*incíntă f., pl. e (d. fr. enceinte, care e part. d. enceindre, a încinge; it. cinta. V. încing). Spațiŭ îngrădit, vorbind maĭ ales de sala publică a unuĭ tribunal: incinta tribunaluluĭ.

încínt (mă), a v. refl. (lat. *incentare și *incensare [ca pultare și pulsare], d. incendere, incensum, a aprinde. V. încing 2). Olt. Mă aprind, mă înferbînt: picĭoru s’a încintat în cizmă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incintă s. f., g.-d. art. incintei; pl. incinte

incintă s. f., g.-d. art. incintei; pl. incinte

incintă s. f., g.-d. art. incintei; pl. incinte

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încinta, pers. 3 sg. încintă, vb. I (reg.) 1. a aprinde, a încinge. 2. (refl.) a se înfierbânta, a se aprinde (de căldură sau mânie), a se înfoca, a se încălzi (într-o discuție).

Intrare: incintă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incintă
  • incinta
plural
  • incinte
  • incintele
genitiv-dativ singular
  • incinte
  • incintei
plural
  • incinte
  • incintelor
vocativ singular
plural
Intrare: încinta
încinta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incintă, incintesubstantiv feminin

  • 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A plecat din incintă și s-a dus la bufet. PAS, Z. IV 191. DLRLC
    • format_quote Trecuse de cinci și jos în incintă numai cîțiva deputați obscuri și plictisiți căscau. REBREANU, R. II 33. DLRLC
    • format_quote Știu cît de respectuos trebuie să mă port în această incintă. CARAGIALE, O. VII 296. DLRLC
    • format_quote figurat Imensul cîntec al Oltului răsună în incinta preistorică a munților vulcanici. BOGZA, C. O. 165. DLRLC
    • 1.1. Publicul dintr-o astfel de sală. DLRLC
      • format_quote Te pomenești că face o declarație, gîndea întreaga incintă. PAS, Z. II 211. DLRLC
      • format_quote Incinta începea să se învioreze. REBREANU, R. II 35. DLRLC
    • 1.2. Limitele unui spațiu determinat. DN
  • 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Linie cu lucrări de apărare care înconjură un obiectiv militar. DLRLC DN
  • chat_bubble (în) sintagmă Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: boxă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.