12 definiții pentru inchizitor incvizitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al Inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur.

inchizitor sm [At: BOGZA, P. M. 52 / V: (înv) incviz~ / Pl: ~i / E: fr inquisiteur] 1 Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției (1). 2 (Fig) Anchetator aspru.

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur.

INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției. Are o figură de inchizitor tînăr, cu fața osoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 247. ♦ Fig. Anchetator aspru.

INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziției. ♦ (Fig.) Anchetator necruțător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor].

INCHIZITÓR s. m. 1. judecător al inchiziției. 2. (fig.) anchetator necruțător, aspru. (< fr. inquisiteur, lat. inquisitor)

INCHIZITÓR ~i m. 1) Judecător din tribunalul inchiziției. 2) fig. Anchetator care interoghează în mod autoritar și foarte aspru. /<fr. inquisiteur

inchizitor m. 1. membru al închizițiunii; 2. fig. cel ce face anchete minuțioase.

*inchizitór s. m. (lat. inquisítor, -óris). Membru al tribunaluluĭ inchizițiuniĭ: inchizitoriĭ eraŭ în general din ordinu sfîntuluĭ Dominic. Adj. (-tor, -toare). Care cercetează riguros și arbitrar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inchizitór s. m., pl. inchizitóri

inchizitór s. m., pl. inchizitóri

Intrare: inchizitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inchizitor
  • inchizitorul
  • inchizitoru‑
plural
  • inchizitori
  • inchizitorii
genitiv-dativ singular
  • inchizitor
  • inchizitorului
plural
  • inchizitori
  • inchizitorilor
vocativ singular
  • inchizitorule
plural
  • inchizitorilor
incvizitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inchizitor incvizitor

  • 1. Judecător din tribunalul ecleziastic al Inchiziției.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Are o figură de inchizitor tînăr, cu fața osoasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Anchetator aspru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: