3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inaugurat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: inaugura] 1 Deschis. 2 Început. 3 (D. monumente) Dezvelit.

inaugurat1 sn [At: ODOBESCU, S. II, 62 / Pl: (rar) ~uri / E: inaugura] 1-3 (Rar) Inaugurare (1-3).

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

inaugura vt [At: RUSSO, S. 11 / V: în~ / Pzi: ~rez și (nob) inaugur / E: lat inaugurare, fr inaugurer] 1 A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. 2 (Pgn) A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. 3 (Spc) A dezveli în mod solemn un monument.

înaugura v vz inaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I.

INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].

ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura.

INAUGURÁ vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)

A INAUGURÁ ~éz tranz. (instituții, întreprinderi, expoziții, monumente etc.) A deschide cu solemnitate în fața publicului. [Sil. in-au-] /<fr. inaugurer, lat. inaugurare

inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.

*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr’o solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză

inaugurá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inauguréz, 3 sg. și pl. inaugureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INAUGURÁ vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă stagiune.) 2. v. vernisa. 3. v. dezveli.

INAUGURA vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă perioadă.) 2. a deschide, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziție.)

Intrare: inaugurat
inaugurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inaugurat
  • inauguratul
  • inauguratu‑
  • inaugura
  • inaugurata
plural
  • inaugurați
  • inaugurații
  • inaugurate
  • inauguratele
genitiv-dativ singular
  • inaugurat
  • inauguratului
  • inaugurate
  • inauguratei
plural
  • inaugurați
  • inauguraților
  • inaugurate
  • inauguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: inaugura
  • silabație: i-nau-, in-au-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inaugura
  • inaugurare
  • inaugurat
  • inauguratu‑
  • inaugurând
  • inaugurându‑
singular plural
  • inaugurea
  • inaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inaugurez
(să)
  • inaugurez
  • inauguram
  • inaugurai
  • inaugurasem
a II-a (tu)
  • inaugurezi
(să)
  • inaugurezi
  • inaugurai
  • inaugurași
  • inauguraseși
a III-a (el, ea)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugura
  • inaugură
  • inaugurase
plural I (noi)
  • inaugurăm
(să)
  • inaugurăm
  • inauguram
  • inaugurarăm
  • inauguraserăm
  • inaugurasem
a II-a (voi)
  • inaugurați
(să)
  • inaugurați
  • inaugurați
  • inaugurarăți
  • inauguraserăți
  • inauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugurau
  • inaugura
  • inauguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugurare
  • ‑naugurare
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratu‑
  • ‑nauguratu‑
  • înaugurând
  • ‑naugurând
  • înaugurându‑
  • ‑naugurându‑
singular plural
  • înaugurea
  • ‑naugurea
  • înaugurați
  • ‑naugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
(să)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (tu)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
(să)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurași
  • ‑naugurași
  • înauguraseși
  • ‑nauguraseși
a III-a (el, ea)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugură
  • ‑naugură
  • înaugurase
  • ‑naugurase
plural I (noi)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
(să)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurarăm
  • ‑naugurarăm
  • înauguraserăm
  • ‑nauguraserăm
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (voi)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
(să)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurarăți
  • ‑naugurarăți
  • înauguraserăți
  • ‑nauguraserăți
  • înauguraseți
  • ‑nauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugurau
  • ‑naugurau
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înauguraseră
  • ‑nauguraseră
Intrare: înaugurat
înaugurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratul
  • înauguratu‑
  • ‑nauguratul
  • ‑nauguratu‑
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugurata
  • ‑naugurata
plural
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurații
  • ‑naugurații
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratele
  • ‑nauguratele
genitiv-dativ singular
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratului
  • ‑nauguratului
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratei
  • ‑nauguratei
plural
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înauguraților
  • ‑nauguraților
  • înaugurate
  • ‑naugurate
  • înauguratelor
  • ‑nauguratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inaugura înaugura

  • 1. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480.
      surse: DLRLC
    • glumeț Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu.
      surse: DEX '09
    • 1.2. prin specializare A dezveli (în mod solemn) un monument.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. figurat A începe, a deschide drum.
      surse: DN

etimologie: