3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inarticulat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr inarticulé] Care nu este sau nu a fost articulat.

INARTICULÁT, -Ă adj. Care nu este sau nu a fost articulat; nearticulat. [Cf. fr. inarticulé].

INARTICULÁT, - I. adj. nearticulat. II. s. n. pl. subclasă de brahiopode primitive. (< fr. inarticulé/s/)

înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.

înarticulat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înarticula] (Trs; d. articole de lege) Care a fost introdus în codul unei țări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inarticulát adj. m., pl. inarticuláți; f. sg. inarticulátă, pl. inarticuláte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înarticulá, înarticuléz, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.

Intrare: inarticulat
inarticulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inarticulat
  • inarticulatul
  • inarticulatu‑
  • inarticula
  • inarticulata
plural
  • inarticulați
  • inarticulații
  • inarticulate
  • inarticulatele
genitiv-dativ singular
  • inarticulat
  • inarticulatului
  • inarticulate
  • inarticulatei
plural
  • inarticulați
  • inarticulaților
  • inarticulate
  • inarticulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înarticula
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulare
  • ‑narticulare
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatu‑
  • ‑narticulatu‑
  • înarticulând
  • ‑narticulând
  • înarticulându‑
  • ‑narticulându‑
singular plural
  • înarticulea
  • ‑narticulea
  • înarticulați
  • ‑narticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înarticulez
  • ‑narticulez
(să)
  • înarticulez
  • ‑narticulez
  • înarticulam
  • ‑narticulam
  • înarticulai
  • ‑narticulai
  • înarticulasem
  • ‑narticulasem
a II-a (tu)
  • înarticulezi
  • ‑narticulezi
(să)
  • înarticulezi
  • ‑narticulezi
  • înarticulai
  • ‑narticulai
  • înarticulași
  • ‑narticulași
  • înarticulaseși
  • ‑narticulaseși
a III-a (el, ea)
  • înarticulea
  • ‑narticulea
(să)
  • înarticuleze
  • ‑narticuleze
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulă
  • ‑narticulă
  • înarticulase
  • ‑narticulase
plural I (noi)
  • înarticulăm
  • ‑narticulăm
(să)
  • înarticulăm
  • ‑narticulăm
  • înarticulam
  • ‑narticulam
  • înarticularăm
  • ‑narticularăm
  • înarticulaserăm
  • ‑narticulaserăm
  • înarticulasem
  • ‑narticulasem
a II-a (voi)
  • înarticulați
  • ‑narticulați
(să)
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticularăți
  • ‑narticularăți
  • înarticulaserăți
  • ‑narticulaserăți
  • înarticulaseți
  • ‑narticulaseți
a III-a (ei, ele)
  • înarticulea
  • ‑narticulea
(să)
  • înarticuleze
  • ‑narticuleze
  • înarticulau
  • ‑narticulau
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulaseră
  • ‑narticulaseră
Intrare: înarticulat
înarticulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatul
  • înarticulatu‑
  • ‑narticulatul
  • ‑narticulatu‑
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulata
  • ‑narticulata
plural
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulații
  • ‑narticulații
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatele
  • ‑narticulatele
genitiv-dativ singular
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatului
  • ‑narticulatului
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatei
  • ‑narticulatei
plural
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulaților
  • ‑narticulaților
  • înarticulate
  • ‑narticulate
  • înarticulatelor
  • ‑narticulatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)