dexonline

info

4 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inarticulat, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: fr inarticulé] Care nu este sau nu a fost articulat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

INARTICULAT, -Ă adj. Care nu este sau nu a fost articulat; nearticulat. [Cf. fr. inarticulé].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

INARTICULAT, - I. adj. nearticulat. II. s. n. pl. subclasă de brahiopode primitive. (< fr. inarticulé/s/)

sursa: MDN '00 (2000)
adăugată de raduborza
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

înarticulat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înarticula] (Trs; d. articole de lege) Care a fost introdus în codul unei țări.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inarticulat adj. m., pl. inarticulați; f. sg. inarticulată, pl. inarticulate

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înarticula, înarticulez, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: inarticulat (adj.)

inarticulat¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inarticulat	inarticulatul inarticulatu‑	inarticulată	inarticulata
nominativ-acuzativ	plural	inarticulați	inarticulații	inarticulate	inarticulatele
genitiv-dativ	singular	inarticulat	inarticulatului	inarticulate	inarticulatei
genitiv-dativ	plural	inarticulați	inarticulaților	inarticulate	inarticulatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: inarticulat (s.n.)

inarticulat² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	inarticulat	inarticulatul inarticulatu‑
nominativ-acuzativ	plural	inarticulate	inarticulatele
genitiv-dativ	singular	inarticulat	inarticulatului
genitiv-dativ	plural	inarticulate	inarticulatelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: înarticula

înarticula verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înarticula ‑narticula	înarticulare ‑narticulare	înarticulat ‑narticulat înarticulatu‑ ‑narticulatu‑	înarticulând ‑narticulând înarticulându‑ ‑narticulându‑	singular	plural
		(a) înarticula ‑narticula	înarticulare ‑narticulare	înarticulat ‑narticulat înarticulatu‑ ‑narticulatu‑	înarticulând ‑narticulând înarticulându‑ ‑narticulându‑	înarticulează ‑narticulează	înarticulați ‑narticulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înarticulez ‑narticulez	(să) înarticulez ‑narticulez	înarticulam ‑narticulam	înarticulai ‑narticulai	înarticulasem ‑narticulasem
	a II-a (tu)	înarticulezi ‑narticulezi	(să) înarticulezi ‑narticulezi	înarticulai ‑narticulai	înarticulași ‑narticulași	înarticulaseși ‑narticulaseși
	a III-a (el, ea)	înarticulează ‑narticulează	(să) înarticuleze ‑narticuleze	înarticula ‑narticula	înarticulă ‑narticulă	înarticulase ‑narticulase
plural	I (noi)	înarticulăm ‑narticulăm	(să) înarticulăm ‑narticulăm	înarticulam ‑narticulam	înarticularăm ‑narticularăm	înarticulaserăm ‑narticulaserăm înarticulasem ‑narticulasem
	a II-a (voi)	înarticulați ‑narticulați	(să) înarticulați ‑narticulați	înarticulați ‑narticulați	înarticularăți ‑narticularăți	înarticulaserăți ‑narticulaserăți înarticulaseți ‑narticulaseți
	a III-a (ei, ele)	înarticulează ‑narticulează	(să) înarticuleze ‑narticuleze	înarticulau ‑narticulau	înarticulară ‑narticulară	înarticulaseră ‑narticulaseră

Intrare: înarticulat

înarticulat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înarticulat ‑narticulat	înarticulatul înarticulatu‑ ‑narticulatul ‑narticulatu‑	înarticulată ‑narticulată	înarticulata ‑narticulata
nominativ-acuzativ	plural	înarticulați ‑narticulați	înarticulații ‑narticulații	înarticulate ‑narticulate	înarticulatele ‑narticulatele
genitiv-dativ	singular	înarticulat ‑narticulat	înarticulatului ‑narticulatului	înarticulate ‑narticulate	înarticulatei ‑narticulatei
genitiv-dativ	plural	înarticulați ‑narticulați	înarticulaților ‑narticulaților	înarticulate ‑narticulate	înarticulatelor ‑narticulatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

inarticulat, inarticulatăadjectiv

1. Care nu este sau nu a fost articulat. DN

sinonime: nearticulat

etimologie:

cf. limba franceză inarticulé DN

inarticulat, inarticulatesubstantiv neutru

1. (la) plural Subclasă de brahiopode primitive. MDN '00

etimologie:

limba franceză inarticulés MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.