înapoi¹ [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

înapoia² pp vz înapoi¹

înapoia¹ [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

înăpoi av, pp vz înapoi

îrapoi av vz înapoi

napoi² v vz înapoia

napoi¹ av, pp, sn vz înapoi

napoia v vz înapoia

năpoi av, pp, sn vz înapoi

ÎNAPOI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

ÎNAPOI vb. IV v. înapoia².

ÎNAPOIA², înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

ÎNAPOI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

A SE ÎNAPOIA mă ~iez intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

A ÎNAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!

înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.

înapoia¹ (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind

!înapoi (î-na-/în-a-) adv.

!înapoia² (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 să înapoieze; ger. înapoind

înapoi adv. (sil. mf. în-)

înapoia vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoieze; ger. înapoind

înapoi

înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)

înapoi.

înapoiez, -ind ger., -iere inf. s.

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOIA vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

ÎNAPOIA vb. v. decădea, regresa.

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)

înapoia vb. v. DECĂDEA. REGRESA.

Înapoi ≠ înainte

A se înapoia ≠ a propăși, a progresa.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.