7 definiții pentru imunopatologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMUNOPATOLOGÍE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology.

imunopatologie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ii / E: eg immunopathology] Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala.

IMUNOPATOLOGÍE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea (1) organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology.

IMUNOPATOLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază reacțiile organismului la apariția unui anticorp, precum și prevenirea și tratamentul acestora. (< fr. immunopathologie, engl. immunopathology)

imunopatologíe s. f. (med.) Disciplină de graniță între imunologie și patologie ◊ „În zilele următoare se vor desfășura în Capitală lucrările Simpozionului «Probleme actuale în imunopatologie».” Cont. 30 X 78 p. 7 //din imuno- + patologie//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imunopatologíe s. f., g.-d. art. imunopatologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-.~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen1), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie1), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-2, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.

Intrare: imunopatologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imunopatologie
  • imunopatologia
plural
genitiv-dativ singular
  • imunopatologii
  • imunopatologiei
plural
vocativ singular
plural

imunopatologie

  • 1. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: