7 definiții pentru imunopatologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMUNOPATOLOGIE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology.
imunopatologie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ii / E: eg immunopathology] Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMUNOPATOLOGIE s. f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea (1) organismului în relație cu boala. – Din engl. immunopathology.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMUNOPATOLOGIE s. f. ramură a imunologiei care studiază reacțiile organismului la apariția unui anticorp, precum și prevenirea și tratamentul acestora. (< fr. immunopathologie, engl. immunopathology)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imunopatologie s. f. (med.) Disciplină de graniță între imunologie și patologie ◊ „În zilele următoare se vor desfășura în Capitală lucrările Simpozionului «Probleme actuale în imunopatologie».” Cont. 30 X 78 p. 7 //din imuno- + patologie//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imunopatologie s. f., g.-d. art. imunopatologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-. □ ~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen1), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie1), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-2, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
imunopatologiesubstantiv feminin
- 1. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relație cu boala. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- immunopathology DEX '09 DEX '98 MDN '00