dexonline

info

2 intrări

15 definiții

din care

explicative DEX (8)
ortografice DOOM (3)
sinonime (4)

Explicative DEX

ÎMPURPURARE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.

împurpurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: împurpura] 1 Înroșire în obraji de emoție. 2 Vopsire în roșu.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împurpur] – În + purpură.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împurpur] – În + purpură.

ÎMPURPURA, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împurpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A ÎMPURPURA ~ez tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE ÎMPURPURA mă ~ez intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

!împurpura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împurpurez, 3 se împurpurează; conj. prez. 1 sg. să mă împurpurez, 3 să se împurpureze; imper. 2 sg. afirm. împurpurează-te; ger. împurpurându-mă

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

împurpura (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpurează

împurpura vb., ind. prez. 1 sg. împurpurez, 3 sg. și pl. împurpurează

Sinonime

ÎMPURPURARE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roșeață.

ÎMPURPURARE s. 1. îmbujorare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) îmbujorare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

ÎMPURPURA vb. v. îmbujora.

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpurare

împurpurare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurarea ‑mpurpurarea
nominativ-acuzativ	plural	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurările ‑mpurpurările
genitiv-dativ	singular	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurării ‑mpurpurării
genitiv-dativ	plural	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurărilor ‑mpurpurărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: împurpura

împurpura¹ (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	singular	plural
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	împurpurează ‑mpurpurează	împurpurați ‑mpurpurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împurpurez ‑mpurpurez	(să) împurpurez ‑mpurpurez	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (tu)	împurpurezi ‑mpurpurezi	(să) împurpurezi ‑mpurpurezi	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurași ‑mpurpurași	împurpuraseși ‑mpurpuraseși
	a III-a (el, ea)	împurpurează ‑mpurpurează	(să) împurpureze ‑mpurpureze	împurpura ‑mpurpura	împurpură ‑mpurpură	împurpurase ‑mpurpurase
plural	I (noi)	împurpurăm ‑mpurpurăm	(să) împurpurăm ‑mpurpurăm	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurarăm ‑mpurpurarăm	împurpuraserăm ‑mpurpuraserăm împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (voi)	împurpurați ‑mpurpurați	(să) împurpurați ‑mpurpurați	împurpurați ‑mpurpurați	împurpurarăți ‑mpurpurarăți	împurpuraserăți ‑mpurpuraserăți împurpuraseți ‑mpurpuraseți
	a III-a (ei, ele)	împurpurează ‑mpurpurează	(să) împurpureze ‑mpurpureze	împurpurau ‑mpurpurau	împurpurară ‑mpurpurară	împurpuraseră ‑mpurpuraseră

împurpura² (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	singular	plural
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	împurpură ‑mpurpură	împurpurați ‑mpurpurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împurpur ‑mpurpur	(să) împurpur ‑mpurpur	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (tu)	împurpuri ‑mpurpuri	(să) împurpuri ‑mpurpuri	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurași ‑mpurpurași	împurpuraseși ‑mpurpuraseși
	a III-a (el, ea)	împurpură ‑mpurpură	(să) împurpure ‑mpurpure	împurpura ‑mpurpura	împurpură ‑mpurpură	împurpurase ‑mpurpurase
plural	I (noi)	împurpurăm ‑mpurpurăm	(să) împurpurăm ‑mpurpurăm	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurarăm ‑mpurpurarăm	împurpuraserăm ‑mpurpuraserăm împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (voi)	împurpurați ‑mpurpurați	(să) împurpurați ‑mpurpurați	împurpurați ‑mpurpurați	împurpurarăți ‑mpurpurarăți	împurpuraserăți ‑mpurpuraserăți împurpuraseți ‑mpurpuraseți
	a III-a (ei, ele)	împurpură ‑mpurpură	(să) împurpure ‑mpurpure	împurpurau ‑mpurpurau	împurpurară ‑mpurpurară	împurpuraseră ‑mpurpuraseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

împurpurare, împurpurărisubstantiv feminin

1. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98

sinonime: aprindere roșeală roșeață roșire rujă rumeneală rumeneață rumenire îmbujorare înroșire

etimologie:

vezi împurpura DEX '98 DEX '09

împurpura, împurpurezverb

1. A se înroși în obraji (de emoție). DEX '09 DLRLC

sinonime: aprinde roși rumeni răsura îmbujora înroși
- format_quote Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. DLRLC

etimologie:

În + purpură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.