2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPURIFICÁRE, impurificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a impurifica.V. impurifica.

IMPURIFICÁRE, impurificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a impurifica.V. impurifica.

impurificare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: impurifica] 1 (Rar) Murdărire. 2 Poluare. 3 (Chm) Amestecare cu altă substanță lipsită de valoare sau care nu este utilă Si: impurificat1 (3).

IMPURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a impurifica și rezultatul ei. [< impurifica].

IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

impurifica vt [At: DN3 / Pzi: impurific / E: im3- + purifica] (Rar) 1 A murdări. 2 A polua.

IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].

IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)

A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziția naturală prin adăugarea unei substanțe vătămătoare. /<in- + a purifica


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impurificáre s. f., pl. impurificări

impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. și pl. impurífică

Intrare: impurificare
impurificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impurificare
  • impurificarea
plural
  • impurificări
  • impurificările
genitiv-dativ singular
  • impurificări
  • impurificării
plural
  • impurificări
  • impurificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: impurifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impurifica
  • impurificare
  • impurificat
  • impurificatu‑
  • impurificând
  • impurificându‑
singular plural
  • impurifică
  • impurificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impurific
(să)
  • impurific
  • impurificam
  • impurificai
  • impurificasem
a II-a (tu)
  • impurifici
(să)
  • impurifici
  • impurificai
  • impurificași
  • impurificaseși
a III-a (el, ea)
  • impurifică
(să)
  • impurifice
  • impurifica
  • impurifică
  • impurificase
plural I (noi)
  • impurificăm
(să)
  • impurificăm
  • impurificam
  • impurificarăm
  • impurificaserăm
  • impurificasem
a II-a (voi)
  • impurificați
(să)
  • impurificați
  • impurificați
  • impurificarăți
  • impurificaserăți
  • impurificaseți
a III-a (ei, ele)
  • impurifică
(să)
  • impurifice
  • impurificau
  • impurifica
  • impurificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impurificare

  • 1. rar Acțiunea de a impurifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi impurifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

impurifica

etimologie:

  • Im- + purifica
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00