14 definiții pentru impur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impur, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, V. 15 / Pl: ~i, ~e / E: lat impurus, fr impur, it impuro] 1 Care nu este curat Si: murdar, necurat. 2 (Fig) Corupt. 3 (Chm) Amestecat cu altă substanță lipsită de valoare sau care nu este utilă. 4 (Trs; d. un caiet) Maculator.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; care nu e curat; murdar. 2. (Chim., despre substanțe) Amestecat cu altă substanță.

IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].

IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)

IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurități; murdar. 2) chim. (despre substanțe) Care are în componența sa impurități. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus

impur a. 1. necurat; 2. mânjit prin amestec; 3. fig. vițios, corupt.

*impúr, -ă adj. (lat. impúrus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. În mod impur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impúr adj. m., pl. impúri; f. impúră, pl. impúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)

IMPUR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)

Intrare: impur
impur adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impur
  • impurul
  • impuru‑
  • impu
  • impura
plural
  • impuri
  • impurii
  • impure
  • impurele
genitiv-dativ singular
  • impur
  • impurului
  • impure
  • impurei
plural
  • impuri
  • impurilor
  • impure
  • impurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impur

etimologie: