2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impulsionat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: impulsiona] 1 Îndemn. 2-3 Impulsionare (2-3).

impulsionat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: impulsiona] 1 Îndemnat2. 2 Căruia i s-a imprimat o mișcare.

IMPULSIONÁ, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mișcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.

IMPULSIONÁ, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mișcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.

impulsiona vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 28 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: impuls + -iona, cf fr impulser] 1 A îndemna (1). 2 A imprima o mișcare Si: (rar) a impulsa (2). 3 A produce un impuls (1) Si: (rar) a impulsa (3).

IMPULSIONÁ vb. I. tr. A îndemna, a îmboldi; a da impuls. ♦ A imprima o mișcare. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impulser, lat. impulsare].

IMPULSIONÁ vb. tr. a da impuls. ◊ a imprima o mișcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi. (< impuls + -iona)

A IMPULSIONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A determina (la o acțiune) prin impulsuri; a îndemna; a îmboldi. 2) (mișcarea) A face să se producă continuu (prin impulsii). /Din impulsie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 impulsioneáză

impulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. impulsionéz, 3 sg. și pl. impulsioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPULSIONÁ vb. 1. v. îmboldi. 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)

IMPULSIONA vb. 1. a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)

Intrare: impulsionat
impulsionat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsionat
  • impulsionatul
  • impulsionatu‑
  • impulsiona
  • impulsionata
plural
  • impulsionați
  • impulsionații
  • impulsionate
  • impulsionatele
genitiv-dativ singular
  • impulsionat
  • impulsionatului
  • impulsionate
  • impulsionatei
plural
  • impulsionați
  • impulsionaților
  • impulsionate
  • impulsionatelor
vocativ singular
plural
Intrare: impulsiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impulsiona
  • impulsionare
  • impulsionat
  • impulsionatu‑
  • impulsionând
  • impulsionându‑
singular plural
  • impulsionea
  • impulsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impulsionez
(să)
  • impulsionez
  • impulsionam
  • impulsionai
  • impulsionasem
a II-a (tu)
  • impulsionezi
(să)
  • impulsionezi
  • impulsionai
  • impulsionași
  • impulsionaseși
a III-a (el, ea)
  • impulsionea
(să)
  • impulsioneze
  • impulsiona
  • impulsionă
  • impulsionase
plural I (noi)
  • impulsionăm
(să)
  • impulsionăm
  • impulsionam
  • impulsionarăm
  • impulsionaserăm
  • impulsionasem
a II-a (voi)
  • impulsionați
(să)
  • impulsionați
  • impulsionați
  • impulsionarăți
  • impulsionaserăți
  • impulsionaseți
a III-a (ei, ele)
  • impulsionea
(să)
  • impulsioneze
  • impulsionau
  • impulsiona
  • impulsionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impulsiona

  • 1. A da impuls, a produce un impuls.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: stimula îmboldi îndemna
    • 1.1. A imprima o mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Impuls + sufix -iona.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză impulser
    surse: DEX '09 DEX '98 DN