8 definiții pentru improbant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.

improbant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr improbant] (Rar) 1 Care nu probează ceva. 2 Care nu are valoare de probă. 3 Incert.

IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.

IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].

IMPROBÁNT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr. improbant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

improbánt adj. m., pl. improbánți; f. improbántă, pl. improbánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: improbant
improbant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • improbant
  • improbantul
  • improbantu‑
  • improbantă
  • improbanta
plural
  • improbanți
  • improbanții
  • improbante
  • improbantele
genitiv-dativ singular
  • improbant
  • improbantului
  • improbante
  • improbantei
plural
  • improbanți
  • improbanților
  • improbante
  • improbantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

improbant

etimologie: