IMPREGNAȚIE s. f. (Geol.) Distribuție neregulată a unor substanțe minerale în masa rocilor. – Din fr. imprégnation.

impregnat, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 308 / Pl: ~ați, ~e / E: impregna] Îmbibat cu o substanță (lichidă) spre a căpăta anumite însușiri.

impregnație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr impregnation, it impregnazione, ger Imprägnation] 1 (Glg) Distribuție neregulată a unor substanțe minerale în masa rocilor. 2 Suprafață rezultată prin impregnare.

impregnațiune sf vz impregnație

IMPREGNAȚIE, impregnații, s. f. (Geol.) Distribuție neregulată a unor substanțe minerale în masa rocilor. – Din fr. imprégnation.

IMPREGNAT, -Ă, impregnați, -te, adj. Pătruns forțat de o substanță, de obicei lichidă. Pînză impregnată cu cauciuc. ▭ Îmbrăcămintea le este atît de impregnată de fire de piatră, încît îi face să semene cu niște stînci în mișcare. BOGZA, C. O. 120.

IMPREGNAȚIE s.f. Impregnare. ♦ Distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale. [< fr. imprégnation].

IMPREGNAȚIE s. f. 1. impregnare. 2. distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale. (< fr. imprégnation)

impregnat a. imbibat.

*impregnát, -ă adj. Imbibat, plin: lemn impregnat de sare. Fig. Om impregnat de prejudiciĭ.

impregnație (desp. -ți-e) s. f., art. impregnația (desp. -ți-a), g.-d. impregnații, art. impregnației

impregnație (-ți-e) s. f., art. impregnația (-ți-a), g.-d. impregnații, art. impregnației

impregnație s. f. (sil. -ți-e), art. impregnația (sil. -ți-a), g.-d. art. impregnației; pl. impregnații

IMPREGNÁȚIE (< fr.) s. f. Distribuție neregulată sau relativ uniformă a unor substanțe minerale utile adesea minereuri, formate din soluții fierbinți sau reci, sub formă de granule, cuiburi, filonașe etc. în roca-gazdă.

IMPREGNAT adj. îmbibat.

IMPREGNAT adj. îmbibat.