2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

importunat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: importuna] 1-2 (Plictisit sau) stingherit Cf importuna.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

importuna vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pzi: ~nez / E: fr importuner, it importunare] 1-2 (A plictisi sau) a incomoda pe cineva cu vizite, cu stăruințe etc.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A plictisi (pe cineva) cu stăruințele sau cu prezența sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu înțeleg să vă mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. Vă rog să binevoiți a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. CARAGIALE, O. VII 485.

IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].

IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)

A IMPORTUNÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insistențele sau cu prezența sa. /<fr. importuner, it. importunare

importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.

*importunéz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicitărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneáză

importuná vb., ind. prez. 1 sg. importunéz, 3 sg. și pl. importuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

importuna vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

Intrare: importunat
importunat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importunat
  • importunatul
  • importunatu‑
  • importuna
  • importunata
plural
  • importunați
  • importunații
  • importunate
  • importunatele
genitiv-dativ singular
  • importunat
  • importunatului
  • importunate
  • importunatei
plural
  • importunați
  • importunaților
  • importunate
  • importunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: importuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importuna
  • importunare
  • importunat
  • importunatu‑
  • importunând
  • importunându‑
singular plural
  • importunea
  • importunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • importunez
(să)
  • importunez
  • importunam
  • importunai
  • importunasem
a II-a (tu)
  • importunezi
(să)
  • importunezi
  • importunai
  • importunași
  • importunaseși
a III-a (el, ea)
  • importunea
(să)
  • importuneze
  • importuna
  • importună
  • importunase
plural I (noi)
  • importunăm
(să)
  • importunăm
  • importunam
  • importunarăm
  • importunaserăm
  • importunasem
a II-a (voi)
  • importunați
(să)
  • importunați
  • importunați
  • importunarăți
  • importunaserăți
  • importunaseți
a III-a (ei, ele)
  • importunea
(să)
  • importuneze
  • importunau
  • importuna
  • importunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

importuna

etimologie: