opțiuni
  • info

11 definiții pentru implorator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur.

IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur.

implorator, ~oare smf, a [At: PAS, Z. I, 76 / V: ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: implora + -tor] 1-2 (Persoană) care roagă pe cineva cu umilință. 3-4 (Persoană) care roagă pe cineva insistent. 5-6 (Persoană) care cheamă în ajutor. 7-8 (Persoană) care cere ceva insistent, cu lacrimi, unui superior. 9-10 (Persoană) care cere mila divinității.

IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adj. Care cere în mod insistent, care roagă stăruitor. – Variantă: implorător, -oare (PAS, Z. I 76) adj.

IMPLORATOR, -OARE adj. Care imploră. [< implora + -tor].

IMPLORATOR, -OARE adj. care imploră. (< fr. implorateur)

implorător, ~oare smf, a vz implorator

IMPLORĂTOR, -OARE adj. v. implorator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. și pl. imploratoare

implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. și pl. imploratoare

implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. și pl. imploratoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPLORATOR adj. rugător, (pop.) rugat. (Cu ton ~.)

Intrare: implorator
implorator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implorator
  • imploratorul
  • imploratoru‑
  • imploratoare
  • imploratoarea
plural
  • imploratori
  • imploratorii
  • imploratoare
  • imploratoarele
genitiv-dativ singular
  • implorator
  • imploratorului
  • imploratoare
  • imploratoarei
plural
  • imploratori
  • imploratorilor
  • imploratoare
  • imploratoarelor
vocativ singular — —
plural — —
implorător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implorător
  • implorătorul
  • implorătoru‑
  • implorătoare
  • implorătoarea
plural
  • implorători
  • implorătorii
  • implorătoare
  • implorătoarele
genitiv-dativ singular
  • implorător
  • implorătorului
  • implorătoare
  • implorătoarei
plural
  • implorători
  • implorătorilor
  • implorătoare
  • implorătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

implorator, imploratoareadjectiv

  • 1. Care imploră; care exprimă implorarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rugat rugător
etimologie:
  • implora + sufix -tor DN
  • limba franceză implorateur DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.