2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impilat2, ~ă a vz împilat2

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.

împila [At: ECONOMIA 41/7 / V: im~ (cscj) ~li, ~pcili, încili / Pzi: ~lez / E: ml *impillare] 1 vt A călca în picioare. 2 vr A nu se mai dezvolta. 3 vt A presa fânul. 4 vt (Reg) A împiedica un cal legându-i capul de un picior, spre a nu putea fugi. 5 vt A apăsa. 6 vt (Fig) A îndupleca. 7 vt A face să se aplece spre pământ. 8 vt A împovăra peste măsură. 9 vt A asupri. 10 vt A biciui. 11 vt (Nob) A disprețui.

împilat2, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 47 / V: im~, -lit, înci- / Pl: -ați, -e / E: împila] 1 Călcat în picioare. 2 A cărui dezvoltare s-a oprit prematur. 3 (D. fân) Presat2. 4 (Reg; d. cal) împiedicat prin legarea capului de unul dintre picioare, spre a nu fugi. 5 Apăsat2. 6 (Fig) înduplecat2. 7 Făcut să se aplece spre pământ. 8 Împovărat peste măsură. 9 Asuprit2. 10 Biciuit2. 11 (Nob) Disprețuit2.

împilat1 sn [At: DA ms / V: im~ / Pl: ~uri / E: împila] 1-4 Împilare (1-4). 5 Apăsare. 6 (Fig) Înduplecare. 7-8 Împilare (7-8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispreț.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima, a apăsa. Vornicul Straie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447. De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. Oprimat, asuprit. O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25. ◊ (Substantivat) Asupriții și împilațiiatît de mulți la numărar fi pierdut, pierzîndu-l, un mare sprijin și apărător. NEGRUZZI, S. I 244. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților și cereau o răzbunare strălucitoare. BĂLCESCU, O. II 41.

A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat].

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît să nu poată fugi cînd e lăsat să pască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză

împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPILA vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

ÎMPILAT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

arată toate definițiile

Intrare: împila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împila
  • ‑mpila
  • împilare
  • ‑mpilare
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatu‑
  • ‑mpilatu‑
  • împilând
  • ‑mpilând
  • împilându‑
  • ‑mpilându‑
singular plural
  • împilea
  • ‑mpilea
  • împilați
  • ‑mpilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împilez
  • ‑mpilez
(să)
  • împilez
  • ‑mpilez
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (tu)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
(să)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilași
  • ‑mpilași
  • împilaseși
  • ‑mpilaseși
a III-a (el, ea)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împila
  • ‑mpila
  • împilă
  • ‑mpilă
  • împilase
  • ‑mpilase
plural I (noi)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
(să)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilarăm
  • ‑mpilarăm
  • împilaserăm
  • ‑mpilaserăm
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (voi)
  • împilați
  • ‑mpilați
(să)
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilarăți
  • ‑mpilarăți
  • împilaserăți
  • ‑mpilaserăți
  • împilaseți
  • ‑mpilaseți
a III-a (ei, ele)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împilau
  • ‑mpilau
  • împila
  • ‑mpila
  • împilaseră
  • ‑mpilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impila
  • impilare
  • impilat
  • impilatu‑
  • impilând
  • impilându‑
singular plural
  • impilea
  • impilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impilez
(să)
  • impilez
  • impilam
  • impilai
  • impilasem
a II-a (tu)
  • impilezi
(să)
  • impilezi
  • impilai
  • impilași
  • impilaseși
a III-a (el, ea)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impila
  • impilă
  • impilase
plural I (noi)
  • impilăm
(să)
  • impilăm
  • impilam
  • impilarăm
  • impilaserăm
  • impilasem
a II-a (voi)
  • impilați
(să)
  • impilați
  • impilați
  • impilarăți
  • impilaserăți
  • impilaseți
a III-a (ei, ele)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impilau
  • impila
  • impilaseră
Intrare: împilat
împilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatul
  • împilatu‑
  • ‑mpilatul
  • ‑mpilatu‑
  • împila
  • ‑mpila
  • împilata
  • ‑mpilata
plural
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilații
  • ‑mpilații
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatele
  • ‑mpilatele
genitiv-dativ singular
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatului
  • ‑mpilatului
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatei
  • ‑mpilatei
plural
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilaților
  • ‑mpilaților
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatelor
  • ‑mpilatelor
vocativ singular
plural
impilat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilat
  • impilatul
  • impilatu‑
  • impila
  • impilata
plural
  • impilați
  • impilații
  • impilate
  • impilatele
genitiv-dativ singular
  • impilat
  • impilatului
  • impilate
  • impilatei
plural
  • impilați
  • impilaților
  • impilate
  • impilatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împila împilare împilat impila impilare impilat

  • exemple
    • Vornicul Stroie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447.
      surse: DLRLC
    • De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

împilat impilat

  • exemple
    • O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25.
      surse: DLRLC
    • Asupriții și împilații – atît de mulți la număr – ar fi pierdut, pierzîndu-l, un mare sprijin și apărător. NEGRUZZI, S. I 244.
      surse: DLRLC
    • Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților și cereau o răzbunare strălucitoare. BĂLCESCU, O. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împila
    surse: DEX '98 DEX '09