2 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.
IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj., s. m. și f. (Om) obraznic. – Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impertinent, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 60/2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impertinent, lat impertinens, -ntis] 1-2 smf, a (Om) obraznic. 3 av Cu obrăznicie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERTINENT, -Ă, impertinenți, -te, adj. Lipsit de bună-cuviință sau de respect; obraznic, insolent. Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. ◊ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERTINENT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERTINENT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPERTINENT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobrăzat. /<fr. impertinent, lat. impertinens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
impertinent a. 1. care vorbește sau lucrează în contra buneicuviințe sau a bunului simț; 2. ofensător, grosolan: vorbe impertinente.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*impertinént, -ă adj. (fr. impertinent, lat. impértinens, -éntis, care n’are drept, d. in-, ne, și pértinens, relativ la, compus din per, pin, și tenére, a ținea. V. țin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. În mod impertinent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impertinent adj. m., s. m., pl. impertinenți; adj. f., s. f. impertinentă, pl. impertinente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impertinent adj. m., s. m., pl. impertinenți; adj. f., s. f. impertinentă, pl. impertinente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impertinent adj. m., s. m., pl. impertinenți; f. sg. impertinentă, pl. impertinente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPERTINENT adj. v. obraznic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPERTINENT adj. arogant, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neinfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Impertinent ≠ politicos, tacticos
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
impertinent, impertinențisubstantiv masculin impertinentă, impertinentesubstantiv feminin impertinent, impertinentăadjectiv
- 1. (Om) obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: insolent necuviincios neobrăzat obraznic
- Dan își aducea aminte ce rîs impertinent avea la început. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. DLRLC
- După afirmările acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă. CARAGIALE, O. VII 229. DLRLC
- Radu-i un impertinent ambițios. ALECSANDRI, T. 1412. DLRLC
- Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în rîs. NEGRUZZI, S. III 60. DLRLC
-
etimologie:
- impertinent DEX '09 DEX '98 DN
- impertinens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN