imperisabilitate sf [At: DN³ / Pl: ~tăți / E: imperisabil + -itate] (Rar) Însușire a ceea ce este veșnic.

imperisabilitate s. f. (rar) Calitatea de a fi imperisabil ◊ „Imperisabilitatea artei majore stă nu în izolare și în anxietate, creația e în datele ei ireductibile o exuberanță a omului care biruie vremurile și afirmă de mii și mii de ori puterea gândului de a se ridica din părelnicie în eternitate.” Săpt. 24 II 84 p. 1 (din imperisabil + -itate)