10 definiții pentru imperfectiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERFECTÍV, imperfective, adj. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif

imperfectiv, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr imperfectif] (Grm) 1-2 (Mod) care arată că acțiunea verbului este în desfășurare, fără să indice termenul sau rezultatul ei. 3-4 (Mod) care arată că acțiunea verbului se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei.

IMPERFECTÍV, imperfective, adj. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.

IMPERFECTÍV, imperfective, adj. n. (Despre aspectul verbelor) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau că se repetă, fără să se exprime termenul sau rezultatul ei. ◊ (Substantivat, n.) Imperfectivul exprimă o durată fără termen, o acțiune care durează și se dezvoltă. ROSETTI, I. SL. 34.

IMPERFECTÍV, -Ă adj. (Despre aspectul verbelor; și s.n.) Care arată că acțiunea verbului se repetă sau este în curs de desfășurare. [< fr. imperfectif].

IMPERFECTÍV, -Ă adj., s. n. (aspect al verbului) care arată că acțiunea se repetă sau este în curs de desfășurare. (< fr. imperfectif)

IMPERFECTÍV ~ă (~i, ~e) lingv. (despre verbe) Care are o formă ce indică că acțiunea este în desfășurare sau se repetă. Aspect ~. /<fr. imperfectif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imperfectív adj. m., f. imperfectívă; pl. f. imperfectíve

imperfectív adj. n., pl. imperfectíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPERFECTÍV, -Ă adj. (< fr. imperfectif): în sintagmele aspect imperfectiv, timp imperfectiv și verb imperfectiv (v.).

Intrare: imperfectiv
imperfectiv adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imperfectiv
  • imperfectivul
  • imperfectivu‑
plural
  • imperfective
  • imperfectivele
genitiv-dativ singular
  • imperfectiv
  • imperfectivului
plural
  • imperfective
  • imperfectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imperfectiv

  • 1. (și) substantivat neutru (Despre aspectul verbelor) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Imperfectivul exprimă o durată fără termen, o acțiune care durează și se dezvoltă. ROSETTI, I. SL. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: