8 definiții pentru impenitență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPENITÉNȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

impenitență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr impenitence] (Liv) Lipsă de remușcări.

IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

IMPENITÉNȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].

IMPENITÉNȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)

*impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impeniténță (livr.) s. f., g.-d. art. impeniténței

impeniténță s. f., g.-d. art. impeniténței

Intrare: impenitență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impenitență
  • impenitența
plural
genitiv-dativ singular
  • impenitențe
  • impenitenței
plural
vocativ singular
plural

impenitență

  • 1. livresc Lipsă de căință, de remușcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: