2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui.

ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui.

împăciui vtrr [At: DIONISIE, C. 163 / V: (înv) păciui / Pzi: ~esc / E: în- + păciui] 1-2 (A convinge pe cineva să facă pace sau) a face pace cu cineva Si: (îvr) a împăcălui (1-2), (îrg) a împăcelui (1-2), a păciui (1-2@).

împăciuire sf [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII 92 / V: (înv) păciuire / Pl: ~ri / E: împăciui] 1-3 Împăcare (1, 5-6).

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. V. pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. ◊ Refl. El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.

ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. Acțiunea de a împăciui și rezultatul ei; împăcare, pace. În nourii care i se frămîntau în minte întrezărise o lucire: se gîndise să se repeadă la Murgeni; dragostea lui cu fata Orheianului poate era împăciuirea și liniștea. SADOVEANU, O. VII 63. Pleoapelor tu nu le-ai dat hodină, Nici sufletului mută-mpăciuire. GOGA, P. 144.

A SE ÎMPĂCIUÍ mă ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui

A ÎMPĂCIUÍ ~ iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. ~ui

împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane).

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 împăciuiáscă

împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri

împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împăciuiáscă

împăciuíre s. f. (sil -ciu-i-), g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri

împăciui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiesc, conj. împăciuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.

ÎMPĂCIUÍRE s. v. împăcare.

ÎMPĂCIUÍRE s. acord, armonie, înțelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.)

arată toate definițiile

Intrare: împăciui
  • silabație: -ciu-i
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuire
  • ‑mpăciuire
  • împăciuit
  • ‑mpăciuit
  • împăciuitu‑
  • ‑mpăciuitu‑
  • împăciuind
  • ‑mpăciuind
  • împăciuindu‑
  • ‑mpăciuindu‑
singular plural
  • împăciuiește
  • ‑mpăciuiește
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
(să)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
  • împăciuiam
  • ‑mpăciuiam
  • împăciuii
  • ‑mpăciuii
  • împăciuisem
  • ‑mpăciuisem
a II-a (tu)
  • împăciuiești
  • ‑mpăciuiești
(să)
  • împăciuiești
  • ‑mpăciuiești
  • împăciuiai
  • ‑mpăciuiai
  • împăciuiși
  • ‑mpăciuiși
  • împăciuiseși
  • ‑mpăciuiseși
a III-a (el, ea)
  • împăciuiește
  • ‑mpăciuiește
(să)
  • împăciuiască
  • ‑mpăciuiască
  • împăciuia
  • ‑mpăciuia
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuise
  • ‑mpăciuise
plural I (noi)
  • împăciuim
  • ‑mpăciuim
(să)
  • împăciuim
  • ‑mpăciuim
  • împăciuiam
  • ‑mpăciuiam
  • împăciuirăm
  • ‑mpăciuirăm
  • împăciuiserăm
  • ‑mpăciuiserăm
  • împăciuisem
  • ‑mpăciuisem
a II-a (voi)
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
(să)
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
  • împăciuiați
  • ‑mpăciuiați
  • împăciuirăți
  • ‑mpăciuirăți
  • împăciuiserăți
  • ‑mpăciuiserăți
  • împăciuiseți
  • ‑mpăciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
(să)
  • împăciuiască
  • ‑mpăciuiască
  • împăciuiau
  • ‑mpăciuiau
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuiseră
  • ‑mpăciuiseră
Intrare: împăciuire
împăciuire substantiv feminin
  • silabație: -ciu-i-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăciuire
  • ‑mpăciuire
  • împăciuirea
  • ‑mpăciuirea
plural
  • împăciuiri
  • ‑mpăciuiri
  • împăciuirile
  • ‑mpăciuirile
genitiv-dativ singular
  • împăciuiri
  • ‑mpăciuiri
  • împăciuirii
  • ‑mpăciuirii
plural
  • împăciuiri
  • ‑mpăciuiri
  • împăciuirilor
  • ‑mpăciuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăciui împăciuire împăciuit

  • 1. rar A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împăca 3 exemple
    exemple
    • Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98.
      surse: DLRLC
    • El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276.
      surse: DLRLC
    • Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pace + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09

împăciuire

  • 1. rar Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pace împăcare 2 exemple
    exemple
    • În nourii care i se frămîntau în minte întrezărise o lucire: se gîndise să se repeadă la Murgeni; dragostea lui cu fata Orheianului poate era împăciuirea și liniștea. SADOVEANU, O. VII 63.
      surse: DLRLC
    • Pleoapelor tu nu le-ai dat hodină, Nici sufletului mută-mpăciuire. GOGA, P. 144.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împăciui
    surse: DEX '98 DEX '09