15 definiții pentru imoralitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORALITATE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

IMORALITATE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

imoralitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 221 / Pl: ~tăți / E: fr immoralite] 1 Caracter a ceea ce este imoral. 2 Comportare, faptă, vorbă imorală. 3 Nelegiuire.

IMORALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este imoral; lipsă de principii morale. ♦ (Concretizat) Purtare, faptă, atitudine imorală.

IMORALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrînare. [Cf. fr. immoralité].

IMORALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)

IMORALITATE f. 1) Caracter imoral. 2) Faptă sau comportare imorală. /<fr. immoralité

imoralitate f. caracterul celui imoral.

*imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imoralitate s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități

imoralitate s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități

imoralitate s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. v. corupție. 3. v. obscenitate.

IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMORALITATE. Subst. Imoralitate, amoralitate; desfrîu, desfrînare, stricăciune, stricare, destrăbălare, decădere, degradare (morală), disoluție (livr.), pierzanie (pcp.), perdiție, depravare, depravațiune, deșănțare (fig.). Viciu (fig.), viciere, perversiune, perversitate, luxură (livr.), lubricitate (livr.), lascivitate, concurență (rar), libido (livr.); libertinaj; adulter; concubinaj. Spurcăciune, (fig.), scîrnăvie (fig.), scîrnăvenie (rar), scîrboșenie, porcărie (fig., fam.); pornografie. Orgie, bacanală (fig.), dezmăț, dezmățare. Prostituție, prostituare. Corupție, coruptibilitate, venalitate (rar, livr.). Vulgaritate, trivialitate; indecență, nerușinare, scabrozitate (livr.); impietate, sacrilegiu. Brutalitate, huliganism. Hoție, fraudă, defraudare, tîlhărie, pungășie. Ticăloșie, nemernicie, păcătoșie, păcătoșenie, păcătuire, păcat, mîrșăvie, josnicie, abjecție, infamie, mișelie; perfidie, rea-credință, machiavelism, machiaverlîc (rar). Stricat, decăzut, declasat, destrăbălat, vicios, pervers; afemeiat, pui de lele, fante (fam. și peior.), crai, crai de curte veche, craidon (înv.), donjuan (fam. și ironic). Hoț, tîlhar, pungaș. Ticălos, nemernic, infam, mișel. Stricată, desfrînată, destrăbălată, bacantă (fig.), declasată, vicioasă, perversă; prostituată, tîrfă, femeie de moravuri ușoare, curtezană, țiitoare (pop.), nimfomană. Păcătos. Imoralism, amoralism. Adj. Imoral, amoral; desfrînat, stricat, stricățel (dim.), disolut (livr.), destrăbălat, decăzut, declasat, depravat, degradat, dezmățat, deșănțat; vicios (fig.), viciat (fig.), pervers, pervertit, luxurios (livr.), lasciv, concupiscent (rar), libidinos, lubric (livr.), orgiac (livr.), orgiastic (livr.), pornografic. Vulgar, trivial; indecent, obscen, scîrbos, spurcat (fig.), scîrnav (fig.), scîrhavnic (înv.), scîrbelnic (înv.). Necuviincios, nerușinat. Brutal, grosolan, necioplit (fig.); huliganic. Corupt, necinstit, incorect, mînjit (fig.), pătat (fig.); venal; hoțesc, pungășesc (fam.), tîlhăresc. Ticălos, mîrșav, parșiv (pop. și fam.), josnic, abject, infam, mișel, păcătos, afurisit; perfid, machiavelic. Stricător, corupător. Rușinos, degradant, dezonorant, infamant, infamator. Vb. A fi imoral (amoral). A duce o viață de desfrîu, a avea purtări dezmățate. A hoți (rar), a fura, a înșela, a escroca, a pungăși (fam.). A se strica, a se desfrîna (rar), a se destrăbăla, a se deprava, a se deșănța (rar), a se dezmăța (rar); a decădea, a se declasa, a se degrada; a se corupe, a se perverti, a se murdări (fig.), a se mînji (fig.), a avea obrazul pătat, a se porcăi (fam.); a se terfeli, a se pîngări, a păcătui, a intra (a cădea) în păcate; a se prostitua. A se ticăloși, a se păcătoși (fam.). A strica, a corupe, a vicia, a perverti, a prostitua. Adv. Fără rușine, (în mod) nerușinat, cu nerușinare. În desfrîu, în destrăbălare. (În mod) desfrînat (deșănțat). Mișelește, tîlhărește, hoțește. V. aviditate, beție, comportare, defect, desfrîu, hoție, ilegalitate, impolitețe înșelătorie, josnicie, lașitate, minciună, necinste, neomenie, vinovăție.

Intrare: imoralitate
imoralitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoralitate
  • imoralitatea
plural
  • imoralități
  • imoralitățile
genitiv-dativ singular
  • imoralități
  • imoralității
plural
  • imoralități
  • imoralităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imoralitate, imoralitățisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.