14 definiții pentru imoralitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

imoralitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 221 / Pl: ~tăți / E: fr immoralite] 1 Caracter a ceea ce este imoral. 2 Comportare, faptă, vorbă imorală. 3 Nelegiuire.

IMORALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este imoral; lipsă de principii morale. ♦ (Concretizat) Purtare, faptă, atitudine imorală.

IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrânare. [Cf. fr. immoralité].

IMORALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)

IMORALITÁTE f. 1) Caracter imoral. 2) Faptă sau comportare imorală. /<fr. immoralité

imoralitate f. caracterul celui imoral.

*imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralitắții; (manifestări) pl. imoralitắți

imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMORALITÁTE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. v. corupție. 3. v. obscenitate.

IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMORALITATE. Subst. Imoralitate, amoralitate; desfrîu, desfrînare, stricăciune, stricare, destrăbălare, decădere, degradare (morală), disoluție (livr.), pierzanie (pcp.), perdiție, depravare, depravațiune, deșănțare (fig.). Viciu (fig.), viciere, perversiune, perversitate, luxură (livr.), lubricitate (livr.), lascivitate, concurență (rar), libido (livr.); libertinaj; adulter; concubinaj. Spurcăciune, (fig.), scîrnăvie (fig.), scîrnăvenie (rar), scîrboșenie, porcărie (fig., fam.); pornografie. Orgie, bacanală (fig.), dezmăț, dezmățare. Prostituție, prostituare. Corupție, coruptibilitate, venalitate (rar, livr.). Vulgaritate, trivialitate; indecență, nerușinare, scabrozitate (livr.); impietate, sacrilegiu. Brutalitate, huliganism. Hoție, fraudă, defraudare, tîlhărie, pungășie. Ticăloșie, nemernicie, păcătoșie, păcătoșenie, păcătuire, păcat, mîrșăvie, josnicie, abjecție, infamie, mișelie; perfidie, rea-credință, machiavelism, machiaverlîc (rar). Stricat, decăzut, declasat, destrăbălat, vicios, pervers; afemeiat, pui de lele, fante (fam. și peior.), crai, crai de curte veche, craidon (înv.), donjuan (fam. și ironic). Hoț, tîlhar, pungaș. Ticălos, nemernic, infam, mișel. Stricată, desfrînată, destrăbălată, bacantă (fig.), declasată, vicioasă, perversă; prostituată, tîrfă, femeie de moravuri ușoare, curtezană, țiitoare (pop.), nimfomană. Păcătos. Imoralism, amoralism. Adj. Imoral, amoral; desfrînat, stricat, stricățel (dim.), disolut (livr.), destrăbălat, decăzut, declasat, depravat, degradat, dezmățat, deșănțat; vicios (fig.), viciat (fig.), pervers, pervertit, luxurios (livr.), lasciv, concupiscent (rar), libidinos, lubric (livr.), orgiac (livr.), orgiastic (livr.), pornografic. Vulgar, trivial; indecent, obscen, scîrbos, spurcat (fig.), scîrnav (fig.), scîrhavnic (înv.), scîrbelnic (înv.). Necuviincios, nerușinat. Brutal, grosolan, necioplit (fig.); huliganic. Corupt, necinstit, incorect, mînjit (fig.), pătat (fig.); venal; hoțesc, pungășesc (fam.), tîlhăresc. Ticălos, mîrșav, parșiv (pop. și fam.), josnic, abject, infam, mișel, păcătos, afurisit; perfid, machiavelic. Stricător, corupător. Rușinos, degradant, dezonorant, infamant, infamator. Vb. A fi imoral (amoral). A duce o viață de desfrîu, a avea purtări dezmățate. A hoți (rar), a fura, a înșela, a escroca, a pungăși (fam.). A se strica, a se desfrîna (rar), a se destrăbăla, a se deprava, a se deșănța (rar), a se dezmăța (rar); a decădea, a se declasa, a se degrada; a se corupe, a se perverti, a se murdări (fig.), a se mînji (fig.), a avea obrazul pătat, a se porcăi (fam.); a se terfeli, a se pîngări, a păcătui, a intra (a cădea) în păcate; a se prostitua. A se ticăloși, a se păcătoși (fam.). A strica, a corupe, a vicia, a perverti, a prostitua. Adv. Fără rușine, (în mod) nerușinat, cu nerușinare. În desfrîu, în destrăbălare. (În mod) desfrînat (deșănțat). Mișelește, tîlhărește, hoțește. V. aviditate, beție, comportare, defect, desfrîu, hoție, ilegalitate, impolitețe înșelătorie, josnicie, lașitate, minciună, necinste, neomenie, vinovăție.

Intrare: imoralitate
imoralitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoralitate
  • imoralitatea
plural
  • imoralități
  • imoralitățile
genitiv-dativ singular
  • imoralități
  • imoralității
plural
  • imoralități
  • imoralităților
vocativ singular
plural

imoralitate

etimologie: