2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imoralismului. – Din fr. immoraliste.

IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imoralismului. – Din fr. immoraliste.

imoralist, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr immoraliste] 1-2 smf, a (Adept) al imoralismului. 3 a Referitor la imoralism. 4 a Specific imoralismului.

IMORALÍST, -Ă adj. Referitor la imoralism, propriu imoralismului. // s.m. și f. Adept al imoralismului. [< fr. immoraliste].

IMORALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al imoralismului. (< fr. immoraliste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imoralíst s. m., adj. m., pl. imoralíști; f. sg. imoralístă, pl. imoralíste

Intrare: imoralist (adj.)
imoralist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoralist
  • imoralistul
  • imoralistu‑
  • imoralistă
  • imoralista
plural
  • imoraliști
  • imoraliștii
  • imoraliste
  • imoralistele
genitiv-dativ singular
  • imoralist
  • imoralistului
  • imoraliste
  • imoralistei
plural
  • imoraliști
  • imoraliștilor
  • imoraliste
  • imoralistelor
vocativ singular
plural
Intrare: imoralist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoralist
  • imoralistul
  • imoralistu‑
plural
  • imoraliști
  • imoraliștii
genitiv-dativ singular
  • imoralist
  • imoralistului
plural
  • imoraliști
  • imoraliștilor
vocativ singular
  • imoralistule
  • imoraliste
plural
  • imoraliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imoralist, -ă imoralist (2) imoralistă

  • 1. (Adept) al imoralismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: