9 definiții pentru imoralism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale. – Din fr. immoralisme.

imoralism sm [At: DEX / Pl: (rar) ~e / E: fr immoralisme] Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr-o epocă dată, negând prin aceasta morala însăși.

IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr-o epocă dată, negând prin aceasta morala însăși. – Din fr. immoralisme.

IMORALÍSM s.n. Concepție (susținută mai ales de Nietzsche și Gide) care preconizează încălcarea și negarea normelor și a principiilor morale. ♦ Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme].

IMORALÍSM s. n. 1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor și a normelor morale. 2. dispreț față de tot ceea ce este considerat moral. (< fr. immoralisme)

IMORALÍSM n. Concepție care promovează nerespectarea principiilor și normelor morale. /<fr. immoralisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMORALÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Teorie a lui Nietzsche, potrivit căreia morala ar trebui înlocuită printr-o scară de valori diferită de cea curentă, instaurând uneori chiar valori răsturnate, pe dos, față de cele acceptate în mod obișnuit. Nietzsche însuși a folosit inițial termenul de i., în 1888, când intenționa să dea celei de-a treia părți din lucrarea „Voința de putere” titlul: „Imoralistul. Critica celei mai nefaste specii de ignoranți: Morala”.

Intrare: imoralism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoralism
  • imoralismul
  • imoralismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • imoralism
  • imoralismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imoralism

  • 1. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral.
      surse: DN

etimologie: