2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imburá, pers. 3 sg. imbúră, vb. I (reg.) a acoperi ceva cu ceață sau cu bură (brumă).

Intrare: imburare
imburare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imburare
  • imburarea
plural
  • imburări
  • imburările
genitiv-dativ singular
  • imburări
  • imburării
plural
  • imburări
  • imburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: imbura
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imbura
  • imburare
  • imburat
  • imburatu‑
  • imburând
  • imburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • imbu
(să)
  • imbure
  • imbura
  • imbură
  • imburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)