2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUNĂTĂȚIT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚIT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

îmbunătățit2, ~ă a [At: URICARIUL II, 268 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbunătăți] 1 Care a devenit mai bun. 2 (Imp) Aprobat. 3 Care a dobândit o valoare sau calitate superioară. 4 Ameliorat. 5 Îndreptat. 6 (Înv) Virtuos.

îmbunătățit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbunătăți] 1 Îmbunătățire (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5-8 Îmbunătățire (5-8).

ÎMBUNĂTĂȚA vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚA vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚA vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚI, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătăța vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚI, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătăța vb. I] – În + bunătate.

îmbunătăța v vz îmbunătăți

îmbunătățat2, ~ă a vz îmbunătățit2

îmbunătățat1 sn vz îmbunătățit1

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) a (cscj; Pzi: ez), îmbunăți / Pzi: esc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

îmbunăți v vz îmbunătăți

ÎMBUNĂTĂȚI, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătăța, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

A SE ÎMBUNĂTĂȚI pers. 3 se ~ește intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

A ÎMBUNĂTĂȚI ~esc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbunătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățesc, 3 sg. îmbunătățește, imperf. 1 îmbunătățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbunătățesc, 3 să îmbunătățească

îmbunătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățesc, imperf. 3 sg. îmbunătățea; conj. prez. 3 îmbunătățească

îmbunătăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățesc, imperf. 3 sg. îmbunătățea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

A se îmbunătăți ≠ a se agrava

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

Intrare: îmbunătățit
îmbunătățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitul
  • îmbunătățitu‑
  • ‑mbunătățitul
  • ‑mbunătățitu‑
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățita
  • ‑mbunătățita
plural
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățiții
  • ‑mbunătățiții
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitele
  • ‑mbunătățitele
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitului
  • ‑mbunătățitului
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitei
  • ‑mbunătățitei
plural
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățiților
  • ‑mbunătățiților
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitelor
  • ‑mbunătățitelor
vocativ singular
plural
îmbunătățat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățat
  • ‑mbunătățat
  • îmbunătățatul
  • îmbunătățatu‑
  • ‑mbunătățatul
  • ‑mbunătățatu‑
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătățata
  • ‑mbunătățata
plural
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățații
  • ‑mbunătățații
  • îmbunătățate
  • ‑mbunătățate
  • îmbunătățatele
  • ‑mbunătățatele
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățat
  • ‑mbunătățat
  • îmbunătățatului
  • ‑mbunătățatului
  • îmbunătățate
  • ‑mbunătățate
  • îmbunătățatei
  • ‑mbunătățatei
plural
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățaților
  • ‑mbunătățaților
  • îmbunătățate
  • ‑mbunătățate
  • îmbunătățatelor
  • ‑mbunătățatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbunătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățire
  • ‑mbunătățire
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitu‑
  • ‑mbunătățitu‑
  • îmbunătățind
  • ‑mbunătățind
  • îmbunătățindu‑
  • ‑mbunătățindu‑
singular plural
  • îmbunătățește
  • ‑mbunătățește
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
(să)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
  • îmbunătățeam
  • ‑mbunătățeam
  • îmbunătății
  • ‑mbunătății
  • îmbunătățisem
  • ‑mbunătățisem
a II-a (tu)
  • îmbunătățești
  • ‑mbunătățești
(să)
  • îmbunătățești
  • ‑mbunătățești
  • îmbunătățeai
  • ‑mbunătățeai
  • îmbunătățiși
  • ‑mbunătățiși
  • îmbunătățiseși
  • ‑mbunătățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbunătățește
  • ‑mbunătățește
(să)
  • îmbunătățească
  • ‑mbunătățească
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățise
  • ‑mbunătățise
plural I (noi)
  • îmbunătățim
  • ‑mbunătățim
(să)
  • îmbunătățim
  • ‑mbunătățim
  • îmbunătățeam
  • ‑mbunătățeam
  • îmbunătățirăm
  • ‑mbunătățirăm
  • îmbunătățiserăm
  • ‑mbunătățiserăm
  • îmbunătățisem
  • ‑mbunătățisem
a II-a (voi)
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
(să)
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățeați
  • ‑mbunătățeați
  • îmbunătățirăți
  • ‑mbunătățirăți
  • îmbunătățiserăți
  • ‑mbunătățiserăți
  • îmbunătățiseți
  • ‑mbunătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbunătățesc
  • ‑mbunătățesc
(să)
  • îmbunătățească
  • ‑mbunătățească
  • îmbunătățeau
  • ‑mbunătățeau
  • îmbunătăți
  • ‑mbunătăți
  • îmbunătățiseră
  • ‑mbunătățiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătățare
  • ‑mbunătățare
  • îmbunătățat
  • ‑mbunătățat
  • îmbunătățatu‑
  • ‑mbunătățatu‑
  • îmbunătățând
  • ‑mbunătățând
  • îmbunătățându‑
  • ‑mbunătățându‑
singular plural
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbunătățez
  • ‑mbunătățez
(să)
  • îmbunătățez
  • ‑mbunătățez
  • îmbunătățam
  • ‑mbunătățam
  • îmbunătățai
  • ‑mbunătățai
  • îmbunătățasem
  • ‑mbunătățasem
a II-a (tu)
  • îmbunătățezi
  • ‑mbunătățezi
(să)
  • îmbunătățezi
  • ‑mbunătățezi
  • îmbunătățai
  • ‑mbunătățai
  • îmbunătățași
  • ‑mbunătățași
  • îmbunătățaseși
  • ‑mbunătățaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
(să)
  • îmbunătățeze
  • ‑mbunătățeze
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătăță
  • ‑mbunătăță
  • îmbunătățase
  • ‑mbunătățase
plural I (noi)
  • îmbunătățăm
  • ‑mbunătățăm
(să)
  • îmbunătățăm
  • ‑mbunătățăm
  • îmbunătățam
  • ‑mbunătățam
  • îmbunătățarăm
  • ‑mbunătățarăm
  • îmbunătățaserăm
  • ‑mbunătățaserăm
  • îmbunătățasem
  • ‑mbunătățasem
a II-a (voi)
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
(să)
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățați
  • ‑mbunătățați
  • îmbunătățarăți
  • ‑mbunătățarăți
  • îmbunătățaserăți
  • ‑mbunătățaserăți
  • îmbunătățaseți
  • ‑mbunătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbunătățea
  • ‑mbunătățea
(să)
  • îmbunătățeze
  • ‑mbunătățeze
  • îmbunătățau
  • ‑mbunătățau
  • îmbunătăța
  • ‑mbunătăța
  • îmbunătățaseră
  • ‑mbunătățaseră
îmbunăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbunătățit, îmbunătățiadjectiv

  • 1. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi îmbunătăți DEX '98 DEX '09

îmbunătăți, îmbunătățescverb

  • 1. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. DLRLC
etimologie:
  • În + bunătate DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.