2 intrări

19 definiții

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

A îmbunătăți ≠ a agrava

A se îmbunătăți ≠ a se agrava

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

Intrare: îmbunătăți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbunătăți îmbunătățire îmbunătățit îmbunătățind singular plural
îmbunătățește îmbunătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbunătățesc (să) îmbunătățesc îmbunătățeam îmbunătății îmbunătățisem
a II-a (tu) îmbunătățești (să) îmbunătățești îmbunătățeai îmbunătățiși îmbunătățiseși
a III-a (el, ea) îmbunătățește (să) îmbunătățească îmbunătățea îmbunătăți îmbunătățise
plural I (noi) îmbunătățim (să) îmbunătățim îmbunătățeam îmbunătățirăm îmbunătățiserăm, îmbunătățisem*
a II-a (voi) îmbunătățiți (să) îmbunătățiți îmbunătățeați îmbunătățirăți îmbunătățiserăți, îmbunătățiseți*
a III-a (ei, ele) îmbunătățesc (să) îmbunătățească îmbunătățeau îmbunătăți îmbunătățiseră
îmbunătăța verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbunătăța îmbunătățare îmbunătățat îmbunătățând singular plural
îmbunătățea îmbunătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbunătățez (să) îmbunătățez îmbunătățam îmbunătățai îmbunătățasem
a II-a (tu) îmbunătățezi (să) îmbunătățezi îmbunătățai îmbunătățași îmbunătățaseși
a III-a (el, ea) îmbunătățea (să) îmbunătățeze îmbunătăța îmbunătăță îmbunătățase
plural I (noi) îmbunătățăm (să) îmbunătățăm îmbunătățam îmbunătățarăm îmbunătățaserăm, îmbunătățasem*
a II-a (voi) îmbunătățați (să) îmbunătățați îmbunătățați îmbunătățarăți îmbunătățaserăți, îmbunătățaseți*
a III-a (ei, ele) îmbunătățea (să) îmbunătățeze îmbunătățau îmbunătăța îmbunătățaseră
Intrare: îmbunătățit
îmbunătățit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbunătățit îmbunătățitul îmbunătăți îmbunătățita
plural îmbunătățiți îmbunătățiții îmbunătățite îmbunătățitele
genitiv-dativ singular îmbunătățit îmbunătățitului îmbunătățite îmbunătățitei
plural îmbunătățiți îmbunătățiților îmbunătățite îmbunătățitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)