3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.

îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.

îmbârca vtr [At: VICIU, GL. / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbârc / E: ctm aburca + cârcă (cu schimbare de prefix)] (Reg) 1-2 A (se) urca pe ceva, suindu-se în spatele cuiva Si: (reg) a (se) aburca.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].

ÎMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)

A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă

îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbârcá, îmbấrc, vb. I (reg.) a ajuta pe cineva să se suie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.

Intrare: imbarca
imbarca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcare
  • ‑mbarcare
  • îmbarcat
  • ‑mbarcat
  • îmbarcatu‑
  • ‑mbarcatu‑
  • îmbarcând
  • ‑mbarcând
  • îmbarcându‑
  • ‑mbarcându‑
singular plural
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
(să)
  • îmbarc
  • ‑mbarc
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (tu)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
(să)
  • îmbarci
  • ‑mbarci
  • îmbarcai
  • ‑mbarcai
  • îmbarcași
  • ‑mbarcași
  • îmbarcaseși
  • ‑mbarcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
(să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
  • îmbarcase
  • ‑mbarcase
plural I (noi)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
(să)
  • îmbarcăm
  • ‑mbarcăm
  • îmbarcam
  • ‑mbarcam
  • îmbarcarăm
  • ‑mbarcarăm
  • îmbarcaserăm
  • ‑mbarcaserăm
  • îmbarcasem
  • ‑mbarcasem
a II-a (voi)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
(să)
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcați
  • ‑mbarcați
  • îmbarcarăți
  • ‑mbarcarăți
  • îmbarcaserăți
  • ‑mbarcaserăți
  • îmbarcaseți
  • ‑mbarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbarcă
  • ‑mbarcă
(să)
  • îmbarce
  • ‑mbarce
  • îmbarcau
  • ‑mbarcau
  • îmbarca
  • ‑mbarca
  • îmbarcaseră
  • ‑mbarcaseră
Intrare: îmbârca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcare
  • ‑mbârcare
  • îmbârcat
  • ‑mbârcat
  • îmbârcatu‑
  • ‑mbârcatu‑
  • îmbârcând
  • ‑mbârcând
  • îmbârcându‑
  • ‑mbârcându‑
singular plural
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbârc
  • ‑mbârc
(să)
  • îmbârc
  • ‑mbârc
  • îmbârcam
  • ‑mbârcam
  • îmbârcai
  • ‑mbârcai
  • îmbârcasem
  • ‑mbârcasem
a II-a (tu)
  • îmbârci
  • ‑mbârci
(să)
  • îmbârci
  • ‑mbârci
  • îmbârcai
  • ‑mbârcai
  • îmbârcași
  • ‑mbârcași
  • îmbârcaseși
  • ‑mbârcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
(să)
  • îmbârce
  • ‑mbârce
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
  • îmbârcase
  • ‑mbârcase
plural I (noi)
  • îmbârcăm
  • ‑mbârcăm
(să)
  • îmbârcăm
  • ‑mbârcăm
  • îmbârcam
  • ‑mbârcam
  • îmbârcarăm
  • ‑mbârcarăm
  • îmbârcaserăm
  • ‑mbârcaserăm
  • îmbârcasem
  • ‑mbârcasem
a II-a (voi)
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
(să)
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
  • îmbârcarăți
  • ‑mbârcarăți
  • îmbârcaserăți
  • ‑mbârcaserăți
  • îmbârcaseți
  • ‑mbârcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
(să)
  • îmbârce
  • ‑mbârce
  • îmbârcau
  • ‑mbârcau
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcaseră
  • ‑mbârcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbarca îmbarcare îmbarcat

  • 1. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: debarca attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181.
      surse: DLRLC
    • Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268.
      surse: DLRLC
    • Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41.
      surse: DLRLC
    • Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători.
      surse: DEX '09
  • 2. tranzitiv A încărca o navă.
    surse: DN
  • 3. reflexiv figurat A se angaja împreună într-o acțiune.
    surse: MDN '00

etimologie: