2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMATERIALIZÁT, -Ă, imaterializați, -te, adj. Care a devenit imaterial. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

IMATERIALIZÁT, -Ă, imaterializați, -te, adj. Care a devenit imaterial. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

imaterializat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: imaterializa] Care a trecut din stare materială în stare imaterială.

IMATERIALIZÁ, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

IMATERIALIZÁ, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

imaterializa vtr [At: ALAS 20 XII, 1936, 6 / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zez / E: fr immatérializer] 1-2 A (se) face imaterial.

IMATERIALIZÁ vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialiser].

IMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immatérialiser)

A IMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se imaterializeze. /<fr. immatérialiser

A SE IMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imaterial. /<fr. immatérialiser

*imaterializéz v. tr. (d. imaterial). Fac imaterial pin cugetare saŭ raționament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imaterializá vb., ind. prez. 1 sg. imaterializéz, 3 sg. și pl. imaterializeáză

Intrare: imaterializat
imaterializat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaterializat
  • imaterializatul
  • imaterializatu‑
  • imaterializa
  • imaterializata
plural
  • imaterializați
  • imaterializații
  • imaterializate
  • imaterializatele
genitiv-dativ singular
  • imaterializat
  • imaterializatului
  • imaterializate
  • imaterializatei
plural
  • imaterializați
  • imaterializaților
  • imaterializate
  • imaterializatelor
vocativ singular
plural
Intrare: imaterializa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imaterializa
  • imaterializare
  • imaterializat
  • imaterializatu‑
  • imaterializând
  • imaterializându‑
singular plural
  • imaterializea
  • imaterializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imaterializez
(să)
  • imaterializez
  • imaterializam
  • imaterializai
  • imaterializasem
a II-a (tu)
  • imaterializezi
(să)
  • imaterializezi
  • imaterializai
  • imaterializași
  • imaterializaseși
a III-a (el, ea)
  • imaterializea
(să)
  • imaterializeze
  • imaterializa
  • imaterializă
  • imaterializase
plural I (noi)
  • imaterializăm
(să)
  • imaterializăm
  • imaterializam
  • imaterializarăm
  • imaterializaserăm
  • imaterializasem
a II-a (voi)
  • imaterializați
(să)
  • imaterializați
  • imaterializați
  • imaterializarăți
  • imaterializaserăți
  • imaterializaseți
a III-a (ei, ele)
  • imaterializea
(să)
  • imaterializeze
  • imaterializau
  • imaterializa
  • imaterializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imaterializat

  • 1. Care a devenit imaterial.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi imaterializa
    surse: DEX '98 DEX '09

imaterializa

  • 1. reflexiv A (se) face imaterial, a deveni imaterial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: