10 definiții pentru imanență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.

IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.

imanență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr immanence, lat immanentia] 1-4 Însușire de a fi imanent (1-4).

IMANÉNȚĂ s. f. Stare a ceea ce este imanent.

IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].

IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)

IMANÉNȚĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence

*imanénță f., pl. e (lat. immanentia). Starea lucruluĭ imanent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe

imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe

Intrare: imanență
imanență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imanență
  • imanența
plural
  • imanențe
  • imanențele
genitiv-dativ singular
  • imanențe
  • imanenței
plural
  • imanențe
  • imanențelor
vocativ singular
plural

imanență

  • 1. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: