2 definiții pentru ilustritate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ilustritate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: ilustru + -tate] (Înv; Trs) 1 Om strălucit. 2 Titlu dat personalităților bisericești, judecătorilor de la fosta curte de casație, rectorului universității etc.
ILUSTRITATE s.f. (Rar) Însușirea de a fi ilustru; personalitate ilustră; ilustrime. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ilustritate
| substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ilustritatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi ilustru; personalitate ilustră. DNsinonime: ilustrime
- 1.1. Titlu dat personalităților bisericești, judecătorilor de la fosta curte de casație, rectorului universității etc. MDA2
-
etimologie:
- ilustru + -tate MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.