2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILÍRĂ f. mai ales art. Limbă ilirilor. /Din Iliria n. pr.

ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).

ilir, ~ă [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: drr Iliria] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii, regiune din zona muntoasă de pe partea estică a Mării Adriatice. 3-4 smf, a (Persoană) care era originară din vechea Ilirie. 5 smp Popor care locuia pe teritoriul vechii Ilirii. 6-7 a Care aparține (Iliriei sau) ilirilor (5). 8-9 a Referitor (la vechea Ilirie sau) la iliri (5). 10 sf Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie.

ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria sau la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).

ILÍR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria)

ILÍR2 ~ă (~i,~e) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iliriei. /Din Iliria n. pr.

ILÍR1 ~ă (~i, ~e) ist. Care aparținea Iliriei sau populației ei; din Iliria. /Din Iliria n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilíră (limbă) s. f., g.-d. art. ilírei

ilíră (limba) s. f., g.-d. art. ilírei

ilír adj. m., s. m., pl. ilíri; adj. f., s. f. ilíră, pl. ilíre

ilír s. m., adj. m., pl. ilíri; f. sg. ilíră, g.-d. art. ilírei, pl. ilíre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ILÍRĂ s. f. (< Iliria, prin derivare regresivă): limbă indo-europeană, în contact sau înrudită (?) cu traca (v.). Era vorbită de iliri – locuitori ai Iliriei, provincie antică în nordul Peninsulei Balcanice. Este foarte puțin cunoscută (numai prin câteva nume de persoane și locuri).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ILÍRĂ (< n. pr. Iliria) s. f. Limbă indo-europeană vorbită în Antichitate de iliri; foarte puțin cunoscută din cauza lipsei textelor; se presupune că a stat la baza limbii albaneze.

Intrare: iliră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ili
  • ilira
plural
  • ilire
  • ilirele
genitiv-dativ singular
  • ilire
  • ilirei
plural
  • ilire
  • ilirelor
vocativ singular
plural
Intrare: ilir (adj.)
ilir1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilir
  • ilirul
  • iliru‑
  • ili
  • ilira
plural
  • iliri
  • ilirii
  • ilire
  • ilirele
genitiv-dativ singular
  • ilir
  • ilirului
  • ilire
  • ilirei
plural
  • iliri
  • ilirilor
  • ilire
  • ilirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilir (adj.)

etimologie:

ilir, -ă (persoană) iliră

  • 1. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: