2 intrări

10 definiții

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.

ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime

ILEGITÍM adj. v. nelegitim.

ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].

ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)

ILEGÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) (despre copii) Care este născut în afara căsătoriei. 2) Care nu este legitim; neconfirmat de lege; nelegitim. /<fr. illégitime

*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ilegitim
ilegitim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ilegitim ilegitimul ilegitimă ilegitima
plural ilegitimi ilegitimii ilegitime ilegitimele
genitiv-dativ singular ilegitim ilegitimului ilegitime ilegitimei
plural ilegitimi ilegitimilor ilegitime ilegitimelor
vocativ singular
plural
Intrare: ilegitim
ilegitim
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ilegitim ilegitimul ilegiti ilegitima
plural ilegitimi ilegitimii ilegitime ilegitimele
genitiv-dativ singular ilegitim ilegitimului ilegitime ilegitimei
plural ilegitimi ilegitimilor ilegitime ilegitimelor
vocativ singular
plural