2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ilegalizat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ilegaliza] Care a fost scos în afara legii.

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.

ilegaliza vt [At: IORDAN, L. R. A. 199 / Pzi: ~zez / E: ilegal + -iza] A scoate în afara legii.

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. A declara ilegal. Ilegalizînd P.C.R., liberalii dezlănțuie un puternic atac împotriva libertăților cetățenești, și în special împotriva dreptului de organizare al clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 108.

ILEGALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A trece în ilegalitate, a declara ilegal. [< ilegal + -iza].

ILEGALIZÁ vb. tr. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2). (< engl. illegalize)

A ILEGALIZÁ ~éz tranz. rar A declara ilegal; a scoate în afara legii. /ilegal + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză

ilegalizá vb., ind. prez. 1 sg. ilegalizéz, 3 sg. și pl. ilegalizeáză

Intrare: ilegalizat
ilegalizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilegalizat
  • ilegalizatul
  • ilegalizatu‑
  • ilegaliza
  • ilegalizata
plural
  • ilegalizați
  • ilegalizații
  • ilegalizate
  • ilegalizatele
genitiv-dativ singular
  • ilegalizat
  • ilegalizatului
  • ilegalizate
  • ilegalizatei
plural
  • ilegalizați
  • ilegalizaților
  • ilegalizate
  • ilegalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ilegaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilegaliza
  • ilegalizare
  • ilegalizat
  • ilegalizatu‑
  • ilegalizând
  • ilegalizându‑
singular plural
  • ilegalizea
  • ilegalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ilegalizez
(să)
  • ilegalizez
  • ilegalizam
  • ilegalizai
  • ilegalizasem
a II-a (tu)
  • ilegalizezi
(să)
  • ilegalizezi
  • ilegalizai
  • ilegalizași
  • ilegalizaseși
a III-a (el, ea)
  • ilegalizea
(să)
  • ilegalizeze
  • ilegaliza
  • ilegaliză
  • ilegalizase
plural I (noi)
  • ilegalizăm
(să)
  • ilegalizăm
  • ilegalizam
  • ilegalizarăm
  • ilegalizaserăm
  • ilegalizasem
a II-a (voi)
  • ilegalizați
(să)
  • ilegalizați
  • ilegalizați
  • ilegalizarăți
  • ilegalizaserăți
  • ilegalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ilegalizea
(să)
  • ilegalizeze
  • ilegalizau
  • ilegaliza
  • ilegalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilegaliza

  • 1. rar A declara ilegal; a trece în ilegalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ilegalizînd P.C.R., liberalii dezlănțuie un puternic atac împotriva libertăților cetățenești, și în special împotriva dreptului de organizare al clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ilegal + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN